3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAIESTÓS, -OA adj. 1. (Mai ales despre ținută, mișcări, ton) Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. V. a u g u s t, r e g a l, o l i m p i a n. Mentor, cu un ton maiestos (cu mărime), îi zise. MAIOR, T. 9/26. Cînd două trochee sau două iambe vin unul după altul . . ., declamarea devine mai gravă sau mai majestoasă. HELIADE, O. II, 144. Branda, strălucindă de frumusețe și cu aer maiestos. ASACHI, S. L. II, 53. Butca marelui ban intră cu pași grvi și măiestoși. FILIMON, O. I, 109, cf. 110. Întinse brațul. . . cu un gest maiestos. NRGRUZZI, S. I, 6. Capela se umple de-un cîntec sfînt și maiestos. GHEREA, ST. CR. I, 253, cf. I. NEGRUZZI, S. I, 79. ◊ (Adverbial) Creștinul Dan, bătrînul cu suflet luminos, înalță-a lui statură și zice maiestos. ALECSANDRI, P. III, 101. ♦ (Adverbial, de obicei ironic sau depreciativ) Cu gravitate, cu importanță. Un sergent burtănos..., despicînd majestos valul mulțimii... , începu ancheta. BRĂESCU, V. 60. Nenea „mare”... trecu maiestos șnurul ochelarilor pe după urechea lui anemică. KLOPSTOCK, F. 135. Încredințat că a aruncat argumentul suprem, Stânică ieși pe ușă maiestos. CĂLINESCU, E. O. II, 32. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. V. m a g n i f i c, s u p e r b. Pionul, petros munte, între nouri înalța-va maiestoasa a lui frunte, ASACHI, S. L. I, 163. De aice se descopere în perspectivă pitorească, cea mai frumoasă parte a Pionului, a căruia coastă rîpoasă... atrage vederea prin maiestuoasa și bizara formă. CALENDAR (1847), 49/21. La vederea unor așa maiestuoase creații... salutăm cu respect icoana venerabililor fondatori. ib. (1855), 139/15, cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU. Maiestosul său fluviu... desparte [țara Făgărașului] de restul Transilvaniei. HASDEU, I. C. I, 10. Templu maiestos. ALECSANDRI, P. III, 17. Danubiu maiestuos. BOLINTINEANU, O. 121. Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă. EMINESCU, O. IV, 135. Grădina doarme, Și-n maiestoase șiruri Copacii-nalță umbra lor bizară. DENSUSIANU, L. A. 16. Zadarnice fanfare cu note triumfale Sunau beția luptei din turnuri majestuoase. PETICĂ, O. 59. Plopi majestoși. SAHIA, U.R.S.S. 40. Munții majestoși ai Gutinului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2630. Urcăm maiestoase scări de marmură. STANCU, U.R.S.S. 22, cf. 14. Această pasăre majestuoasă, de talie mai zveltă... populează primăvara și vara pădurile noastre. LiNȚIA, P. II, 263. ◊ (În contexte figurate) Muntele durerilor umane Mi se-nalță maiestos în față. BENIUC, V. 79. ♦ (Adverbial) Cu măreție, grandios. Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Această vale, prin care atît de maiestuos își poartă apele Bistrița. V. ROM. martie 1954, 228. ♦ Pompos. Apăru într-un costum civil, maiestos, cu lavalieră. CĂLINESCU, E. O. I, 137. 3. (Argotic, în e x p r.) Fii maiestos! = fii serios! fii solemn 1 v. solemn. Cf. BUL. FIL. V, 221. – Pl.: maiestoși, -oase. – Și: maiestuós,-oásă, majestós, -oásă, majestuós, -oásă, (învechit și regional) măiestos, -oásă (BL VI, 213) adj. – Din it. maestoso, fr. majestueux.

MAIESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.

MAIESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.

maiestos, ~oa a, av vz maiestuos

MAIESTÓS, -OÁSĂ, maiestoși, -oase, adj. Măreț, impunător, solemn. Cîntecul... e atît de maiestos în felul cum străbate lumea. BOGZA, C. O. 413. Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios Ca înaltele coloane-a unui templu maiestos. ALECSANDRI, P. A. 115. Dascălul tinse brațul...cu un gest maiestos. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ (Adverbial) Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137. Înalț-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. III 101. – Variante: maiestuós, -oásă (BOLINTINEANU, O. 121), majestós, -oásă (SAHIA, U.R.S.S. 40), majestuós, -oásă (BOGZA, C. O. 315) adj.

*maĭestós (d. maĭestate, ca și it. maestoso) și -tuós, (ca fr. majestueux) -oásă adj. Plin de maĭestate: mers maĭestos. Adv. Cu maĭestate.

MAIESTUOS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os.Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.[1]

  1. În original, incorect: fr. majesteux. cata

MAJESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.

MAJESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.

maiestuos, ~oa [At: MAIOR, T. 9/26 / V: ~tos, majestos, maje~, (îrg) măi~ / Pl: ~oși, ~oase / E: it maestoso, fr majestueux] 1-2 a, av (D. ținută, mișcări etc.) (Într-un mod) care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios Vz august, olimpian, regal. 3-4 a, av (Irn; dep) Pompos. 5-6 a, av (Într-un mod) care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor Si: impunător Vz magnific, superb. 7 (Înv; fam; îe) Fii ~ ! Fii serios! 8 sn Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav și impunător.

majestos, ~oa a vz maiestuos

majestuos, ~oa a vz maiestuos

măiestos, ~oa a vz maiestuos

MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os.Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAJESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAJESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. Măreț, solemn, impunător. ♦ (adv.) Cu măreție, în mod grandios. // s.n. Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav, grandios și impunător. [Pron. ma-ies-tu-os, var. majestuos, -oasă adj. / cf. fr. majestueux, it. maestoso].

MAJESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn. (< it. maestoso, fr. majesteux)

arată toate definițiile

Intrare: maiestos
maiestos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: maiestuos
maiestuos adjectiv
  • silabație: -tu-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maiestuos
  • maiestuosul
  • maiestuosu‑
  • maiestuoa
  • maiestuoasa
plural
  • maiestuoși
  • maiestuoșii
  • maiestuoase
  • maiestuoasele
genitiv-dativ singular
  • maiestuos
  • maiestuosului
  • maiestuoase
  • maiestuoasei
plural
  • maiestuoși
  • maiestuoșilor
  • maiestuoase
  • maiestuoaselor
vocativ singular
plural
maiestos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maiestos
  • maiestosul
  • maiestosu‑
  • maiestoa
  • maiestoasa
plural
  • maiestoși
  • maiestoșii
  • maiestoase
  • maiestoasele
genitiv-dativ singular
  • maiestos
  • maiestosului
  • maiestoase
  • maiestoasei
plural
  • maiestoși
  • maiestoșilor
  • maiestoase
  • maiestoaselor
vocativ singular
plural
majestos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majestos
  • majestosul
  • majestosu‑
  • majestoa
  • majestoasa
plural
  • majestoși
  • majestoșii
  • majestoase
  • majestoasele
genitiv-dativ singular
  • majestos
  • majestosului
  • majestoase
  • majestoasei
plural
  • majestoși
  • majestoșilor
  • majestoase
  • majestoaselor
vocativ singular
plural
majestuos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majestuos
  • majestuosul
  • majestuosu‑
  • majestuoa
  • majestuoasa
plural
  • majestuoși
  • majestuoșii
  • majestuoase
  • majestuoasele
genitiv-dativ singular
  • majestuos
  • majestuosului
  • majestuoase
  • majestuoasei
plural
  • majestuoși
  • majestuoșilor
  • majestuoase
  • majestuoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: măiestos
măiestos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maiestuos maiestos majestos majestuos

  • 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: solemn
  • 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: grandios impunător măreț attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cîntecul... e atît de maiestos în felul cum străbate lumea. BOGZA, C. O. 413.
      surse: DLRLC
    • Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios Ca înaltele coloane-a unui templu maiestos. ALECSANDRI, P. A. 115.
      surse: DLRLC
    • Dascălul tinse brațul... cu un gest maiestos. NEGRUZZI, S. I 6.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Cu măreție, în mod grandios.
      surse: DEX '09 DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137.
        surse: DLRLC

etimologie: