15 definiții pentru machiavelism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACHIAVELISM s. n. Politică (p. ext. acțiune, comportare) vicleană; lipsă de loialitate și de scrupule ; perfidie (în treburile publice și private). Sistemul său se părea răzămat pe aceea ce în zilele noastre se numește machiavelism, adecă: spre a ajunge la un scop propus, a nu respecta nici un drept, a nu se feri de nici un crimen. ASACHI, S. L. II, 84, cf. STAMATI, D., COSTINESCU. Indiferența totală față de morală a fost numită machiavelism, ca și cînd Machiavelli ar fi inventat perfidia și trădarea. OȚETEA, R. 224. - Pronunțat: -chi-a-. – Pl.: (rar) machiavelisme. – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

MACHIAVELÍSM, (2) machiavelisme, s. n. 1. Sistemul politic al lui Machiavelli. 2. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

machiavelism sm [At: ASACHI, S. L. II, 84 / P: ~chia~ / Pl: (rar) / E: fr machiavélisme, machiavellisme] 1 Comportare vicleană Si: (înv; irn) machiaverlâc (1). 2 Lipsă de loialitate și de scrupule Si: (înv; irn) machiaverlâc (2). 3 Politică bazată pe reguli care încalcă morala Si: (înv; irn) machiaverlâc (3). 4 Sistem politic al lui Macchiavelli, care preconiza atingerea scopurilor prin orice mijloace.

MACHIAVELÍSM s. n. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.

MACHIAVELÍSM s. n. Acțiune lipsită de scrupule (caracteristică politicii regimurilor exploatatoare); comportare de rea-credință, perfidă. – Pronunțat: -chi-a-.

MACHIAVELÍSM s.n. Teorie politică expusă de Machiavelli; politică ce uzează de orice fel de mijloace pentru a-și atinge scopurile. ♦ Purtare lipsită de scrupule; reacredință, perfidie, viclenie. [Pron. -chi-a-. / < it. machiavellismo, fr. machiavélisme, cf. Machiavelli – om politic, scriitor și istoric italian].

MACHIAVELÍSM s. n. 1. sistemul politic al lui Machiavelli. 2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credință, perfidie, viclenie. (< fr. machiavélisme, it. machiavellismo)

MACHIAVELÍSM n. 1) Politică bazată pe mijloace perfide (până la cele mai violente, crude și diabolice) pentru a-și atinge scopul. /<fr. machiavélisme, it. machiavellismo

machiavelism n. 1. sistemă politică a lui Machiavel, bazată pe rea credință și tiranie; 2. vicleșug, perfidie. [V. Machiavel].

*machiavelízm n. Sistema politică a luĭ Machiavelli († 1527), după cartea căruĭa un suveran trebuĭe să guverneze une-orĭ și cu perfidie și tiranie. Fig. Purtare perfidă (vulg. machiaverlîc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

machiavelísm (-chia-) s. n., (fapte) pl. machiavelísme

machiavelísm s. n. (sil. -chi-a-), (fapte) pl. machiavelísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MACHIAVELÍSM s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

machiavelism s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.

Intrare: machiavelism
machiavelism substantiv neutru
  • silabație: ma-chia- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • machiavelism
  • machiavelismul
  • machiavelismu‑
plural
  • machiavelisme
  • machiavelismele
genitiv-dativ singular
  • machiavelism
  • machiavelismului
plural
  • machiavelisme
  • machiavelismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

machiavelism

etimologie: