MACHIAVERLÂC, machiaverlâcuri, s. n. (Înv.) Machiavelism. [Pr.: -chi-a-] – Machiavelli (n. pr.) + suf. -lâc.

machiaverlâc sn [At: CARAGIALE, O. VI, 86 / V: ~lic / P: ~chi-a~ / Pl: ~uri / E: Machiavelli + -lâc cf paiațarlâc, pișicherlâc] (Înv; irn) 1-3 Machiavelism (1-3).

MACHIAVERLÂC, machiaverlâcuri, s. n. (Rar) Machiavelism. [Pr.: -chi-a-] – Machiavelli (n. pr.) + suf. -lâc.

machiaverlic sn vz machiaverlâc

MACHIAVERLÎC, machiaverlîcuri, s. n. (Rar) Machiavelism; șiretlic, tertip. Ești tare, stimabile, la machiaverlîcuri. CARAGIALE, O. I 111. – Pronunțat: -chi-a-.

*machiavelízm n. Sistema politică a luĭ Machiavelli († 1527), după cartea căruĭa un suveran trebuĭe să guverneze une-orĭ și cu perfidie și tiranie. Fig. Purtare perfidă (vulg. machiaverlîc).

machiaverlâc (înv.) (desp. -chia-) s. n., pl. machiaverlâcuri

machiaverlâc (înv.) (-chia-) s. n., pl. machiaverlâcuri

MACHIAVERLÂC s. v. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

machiaverlîc s. v. DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.

MACHIAVERLÍC s. n. v. machiaverlîc.

MACHIAVERLÎC s. n. (Formă coruptă; mai ales la pl.) Machiavelism. Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, tare, n-am ce să zic. CARAGiALE, O. VI, 86. Un tip perfid, mieros, care se bate cu pumnul în piept pentru credințele lui democratice și lovește pe ascuns cu machiaverlîcuri. CONTEMP. 1956, nr. 499, 3/4. Pronunțat: -chi-a-. – Pl.: machiaverlîcuri. – Și: machiaverlic s. n. – De la n. pr. Machiavelli + suf. -lîc. Pentru formație, cf. paiațarlîc, pișicherlîc, zapciarlîc.