MACHIAVELISM s. n. Politică (p. ext. acțiune, comportare) vicleană; lipsă de loialitate și de scrupule ; perfidie (în treburile publice și private). Sistemul său se părea răzămat pe aceea ce în zilele noastre se numește machiavelism, adecă: spre a ajunge la un scop propus, a nu respecta nici un drept, a nu se feri de nici un crimen. ASACHI, S. L. II, 84, cf. STAMATI, D., COSTINESCU. Indiferența totală față de morală a fost numită machiavelism, ca și cînd Machiavelli ar fi inventat perfidia și trădarea. OȚETEA, R. 224. - Pronunțat: -chi-a-. – Pl.: (rar) machiavelisme. – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo.