2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAȘINÍST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.

mașinist sm [At: HELIADE, F. 30/23 / V: (înv) machi~, mahi~, (reg) mașinistăr, ~nistru, / Pl: ~iști / E: fr machiniste, ger Maschinist] 1 Muncitor care supraveghează funcționarea unei mașini Si: mecanic (11). 2 Muncitor care repară o mașină Si: mecanic (10). 3 Angajat al unui teatru care așează decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc.

MAȘINÍST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.

MAȘINÍST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f. Persoană care conduce o mașină sau supraveghează funcționarea ei; mecanic. Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. I 145. Mașinistul își ia mîna de pe mînerul cu care oprise trenul și se întoarce cu fața spre moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34.

MAȘINÍST, -Ă s.m. și f. (Poligr.) Conducător al unei mașini; mecanic. ♦ (Teatru) Cel care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile etc. [Var. machinist s.m.f. / cf. fr. machiniste, germ. Maschinist].

MAȘINÍST, -Ă s. m. f. 1. muncitor care conduce o mașină (1); mecanic. 2. tehnician care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile într-un teatru etc. (< fr. machiniste, germ. Machinist)

MAȘINÍST ~ști m. Persoană care conduce sau supraveghează un vehicul sau un motor; mecanic. /<fr. machiniste, germ. Maschinist

mașinist m. 1. cel ce construește sau dirijează o mașină; 2. cel ce dispune decorurile pe scenă.

*mașiníst m. (fr. machiniste). Mecanic, acela care conduce mașinile.

machinist sm vz mașinist

mașinistru sm vz mașinist

MACHINÍST, -Ă s.m. și f. v. mașinist.

mașiníst-actór s. m. Mașinist la teatru, care face figurație ◊ „Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși.” Cont. 9 XII 66 p. 4 (din mașinist + actor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mașiníst adj. m., s. m., pl. mașiníști; adj. f., s. f. mașinístă, pl. mașiníste

mașiníst s. m., adj. m., pl. mașiníști; f. sg. mașinístă, pl. mașiníste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAȘINÍST s. v. mecanic.

MAȘINIST s. mecanic, (înv.) mecanician. (~ pe o locomotivă.)

Intrare: mașinist (adj.)
mașinist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașinist
  • mașinistul
  • mașinistu‑
  • mașinistă
  • mașinista
plural
  • mașiniști
  • mașiniștii
  • mașiniste
  • mașinistele
genitiv-dativ singular
  • mașinist
  • mașinistului
  • mașiniste
  • mașinistei
plural
  • mașiniști
  • mașiniștilor
  • mașiniste
  • mașinistelor
vocativ singular
plural
Intrare: mașinist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașinist
  • mașinistul
  • mașinistu‑
plural
  • mașiniști
  • mașiniștii
genitiv-dativ singular
  • mașinist
  • mașinistului
plural
  • mașiniști
  • mașiniștilor
vocativ singular
  • mașinistule
  • mașiniste
plural
  • mașiniștilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • machinist
  • machinistul
  • machinistu‑
plural
  • machiniști
  • machiniștii
genitiv-dativ singular
  • machinist
  • machinistului
plural
  • machiniști
  • machiniștilor
vocativ singular
  • machinistule
  • machiniste
plural
  • machiniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mașinist (adj.)

  • 1. Care ține de mașini, care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mașinist, -ă (persoană) mașinist mașinistă machinist machinistă

  • 1. Persoană care conduce o mașină, supraveghează funcționarea ei, o repară etc.
    exemple
    • Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. I 145.
      surse: DLRLC
    • Mașinistul își ia mîna de pe mînerul cu care oprise trenul și se întoarce cu fața spre moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: