24 de definiții pentru mașinist (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.

mașinist sm [At: HELIADE, F. 30/23 / V: (înv) machi~, mahi~, (reg) mașinistăr, ~nistru, / Pl: ~iști / E: fr machiniste, ger Maschinist] 1 Muncitor care supraveghează funcționarea unei mașini Si: mecanic (11). 2 Muncitor care repară o mașină Si: mecanic (10). 3 Angajat al unui teatru care așează decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc.

MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.

MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f. Persoană care conduce o mașină sau supraveghează funcționarea ei; mecanic. Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. I 145. Mașinistul își ia mîna de pe mînerul cu care oprise trenul și se întoarce cu fața spre moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34.

MAȘINIST, -Ă s.m. și f. (Poligr.) Conducător al unei mașini; mecanic. ♦ (Teatru) Cel care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile etc. [Var. machinist s.m.f. / cf. fr. machiniste, germ. Maschinist].

MAȘINIST, -Ă s. m. f. 1. muncitor care conduce o mașină (1); mecanic. 2. tehnician care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile într-un teatru etc. (< fr. machiniste, germ. Machinist)

MAȘINIST ~ști m. Persoană care conduce sau supraveghează un vehicul sau un motor; mecanic. /<fr. machiniste, germ. Maschinist

mașinist m. 1. cel ce construește sau dirijează o mașină; 2. cel ce dispune decorurile pe scenă.

*mașiníst m. (fr. machiniste). Mecanic, acela care conduce mașinile.

MACHINIST, -Ă s.m. și f. v. mașinist.

mașinist-actor s. m. Mașinist la teatru, care face figurație ◊ „Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși.” Cont. 9 XII 66 p. 4 (din mașinist + actor)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mașinist adj. m., s. m., pl. mașiniști; adj. f., s. f. mașinistă, pl. mașiniste

mașinist adj. m., s. m., pl. mașiniști; adj. f., s. f. mașinistă, pl. mașiniste

mașinist s. m., adj. m., pl. mașiniști; f. sg. mașinistă, pl. mașiniste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAȘINIST s. mecanic, (înv.) mecanician. (~ pe o locomotivă.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAȘINIST s. m. 1. Muncitor care conduce o mașină (io, care supraveghează funcționarea unei mașini, care repară o mașină etc.; mecanic. Cf. HELIADE, F. 30/23, NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU, CALENDAR (1859), 76/4, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU. O armată întreagă de mașiniști cari vorbeau toate graiurile. anghel, PR. 83. Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. 145, cf. NOM. PROF. 19, 46. E un fel de mașinistru. SADOVEANU, P. S. 68, cf. id. O. V, 248. Băiatul ne-a cerut un tren, un tren lung, comandat la gară, pe măsura lui, căci vrea să se facă „mașinist”. ARGHEZI, C. J. 68. Mașinistul, badea Bodrîngă, și cele două femei se uitau încremeniți drept în ochii lui Nițu. CAMILAR, N. I, 321. Eu am să mă fac mașinist, cînd oi fi mare. V. ROM. februarie 1 954, 34. 2. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mînuiește aparatele cu efecte sonore etc. Costumele și scenariul cată să fie fidel epocii și locului ce reprezintă. Un machinist bun e de o neapărată necesitate. FILIMON, O. II, 199. Intrai și eu pe scenă, printre mulțimea cea foitoare de mașiniști. EMINESCU, G. P. 67, cf. NOM. PROF. 81. – Pl.: mașiniști. – Și: (învechit) mahiníst (NEGULICI, PONTBRIANT, D.), machinist, (regional) mașinistru, mașînístăr (DR. IV, 1015) s. m. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.

Intrare: mașinist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mașinist
  • mașinistul
  • mașinistu‑
plural
  • mașiniști
  • mașiniștii
genitiv-dativ singular
  • mașinist
  • mașinistului
plural
  • mașiniști
  • mașiniștilor
vocativ singular
  • mașinistule
  • mașiniste
plural
  • mașiniștilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • machinist
  • machinistul
  • machinistu‑
plural
  • machiniști
  • machiniștii
genitiv-dativ singular
  • machinist
  • machinistului
plural
  • machiniști
  • machiniștilor
vocativ singular
  • machinistule
  • machiniste
plural
  • machiniștilor
mașinistăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mașinistru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mahinist
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mașinist, mașiniștisubstantiv masculin
mașinistă, mașinistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care conduce o mașină, supraveghează funcționarea ei, o repară etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. I 145. DLRLC
    • format_quote Mașinistul își ia mîna de pe mînerul cu care oprise trenul și se întoarce cu fața spre moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34. DLRLC
  • 2. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.