2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mătănăire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mătănăi] (Reg) 1 Clătinare. 2 (Fig) Ezitare.

MĂTĂNĂÍ, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.

MĂTĂNĂÍ, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.

mătănăi vi [At: I. GOLESCU, C. / V: met~ / Pzi: ~esc / E: cf mătanie, mătăhăi] (Reg) 1 A se apleca. 2 A se clătina. 3 (Fig) A fi nehotărât.

MĂTĂNĂÍ, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A bate mătănii, a se înclina, a se apleca. Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56.

mătănăì v. a face mătănii, a bănănăi: capetele; îngreunate de somn, începură să mătănăiască pe piept POP.

mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.

mătănăĭésc și -oĭésc, V. mătăhăĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătănăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiésc, imperf. 3 sg. mătănăiá; conj. prez. 3 să mătănăiáscă

mătănăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiésc, imperf. 3 sg. mătănăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătănăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTĂNĂÍ vb. v. clătina, împletici, șovăi.

mătănăi vb. v. CLĂTINA. ÎMPLETICI. ȘOVĂI.

Intrare: mătănăire
mătănăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătănăire
  • mătănăirea
plural
  • mătănăiri
  • mătănăirile
genitiv-dativ singular
  • mătănăiri
  • mătănăirii
plural
  • mătănăiri
  • mătănăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mătănăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătănăi
  • mătănăire
  • mătănăit
  • mătănăitu‑
  • mătănăind
  • mătănăindu‑
singular plural
  • mătănăiește
  • mătănăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătănăiesc
(să)
  • mătănăiesc
  • mătănăiam
  • mătănăii
  • mătănăisem
a II-a (tu)
  • mătănăiești
(să)
  • mătănăiești
  • mătănăiai
  • mătănăiși
  • mătănăiseși
a III-a (el, ea)
  • mătănăiește
(să)
  • mătănăiască
  • mătănăia
  • mătănăi
  • mătănăise
plural I (noi)
  • mătănăim
(să)
  • mătănăim
  • mătănăiam
  • mătănăirăm
  • mătănăiserăm
  • mătănăisem
a II-a (voi)
  • mătănăiți
(să)
  • mătănăiți
  • mătănăiați
  • mătănăirăți
  • mătănăiserăți
  • mătănăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mătănăiesc
(să)
  • mătănăiască
  • mătănăiau
  • mătănăi
  • mătănăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mătănăi regional

etimologie:

  • cf. mătanie
    surse: DEX '98 DEX '09