MĂTĂNĂI vb. IV. Intranz. (Regional) A se apleca, a se înclina ; a se clătina, a se bălăbăni. Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. începui să mătănăiesc în stîngă și în dreapta, ca și cum n-aș fi putut merge. MARIAN, NA. 407. Capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare, incit începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II, 56. 2. Fig. A fi nehotărît; a șovăi, a ezita.Cf. PONTBRIANT, D. - Prez. ind.: mătănăiesc. – Și: metănăí vb IV. BARCIANU. Cf. mătanie, mătăhăi.