14 definiții pentru mătănăi
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.
MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mătănăi vi [At: I. GOLESCU, C. / V: met~ / Pzi: ~esc / E: cf mătanie, mătăhăi] (Reg) 1 A se apleca. 2 A se clătina. 3 (Fig) A fi nehotărât.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A bate mătănii, a se înclina, a se apleca. Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mătănăì v. a face mătănii, a bănănăi: capetele; îngreunate de somn, începură să mătănăiască pe piept POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
metănăi v vz mătănăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mătănăĭésc și -oĭésc, V. mătăhăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, 3 sg. mătănăiește, imperf. 1 mătănăiam; conj. prez. 1 sg. să mătănăiesc, 3 să mătănăiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, imperf. 3 sg. mătănăia; conj. prez. 3 să mătănăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mătănăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, imperf. 3 sg. mătănăia; conj. prez. 3 sg. și pl. mătănăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂTĂNĂI vb. v. clătina, împletici, șovăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mătănăi vb. v. CLĂTINA. ÎMPLETICI. ȘOVĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂTĂNĂI vb. IV. Intranz. (Regional) A se apleca, a se înclina ; a se clătina, a se bălăbăni. Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. începui să mătănăiesc în stîngă și în dreapta, ca și cum n-aș fi putut merge. MARIAN, NA. 407. Capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare, incit începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II, 56. 2. Fig. A fi nehotărît; a șovăi, a ezita.Cf. PONTBRIANT, D. - Prez. ind.: mătănăiesc. – Și: metănăí vb IV. BARCIANU. Cf. mătanie, mătăhăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METĂNĂÍ vb. IV v. mătănăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mătănăi, mătănăiescverb
-
- Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56. DLRLC
-
-
etimologie:
- mătanie DEX '98 DEX '09