16 definiții pentru măselariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSELÁRIȚĂ, măselarițe, s. f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariță (Hyoscyamus niger).Măsea + suf. -ariță.

MĂSELÁRIȚĂ, măselarițe, s. f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariță (Hyoscyamus niger).Măsea + suf. -ariță.

măselariță2 sf [At: LEXIC REG. 82 / Pl: ~țe / E: ns cf mașala] (Reg) Torță.

măselariță1 sf [At: LB / V: (reg) ~sălăr~ / P: ~țe / E: măsele (pll măsea) + -ariță] 1 Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori galbene pătate cu violet și ale cărei semințe și frunze sunt folosite în medicina populară contra durerilor de măsele Si: (reg) măsălare (1), măsălarniță, măsălniță, măselar (1), nebunariță, sunătoare (Hyoscyamus niger). 2 (Reg) Măsea (29) a coasei Si: măselar (4).

MĂSELARÍȚĂ, măselarițe, s. f. (Și în forma regională măsălariță) Plantă erbacee cu flori galbene și cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi vîscoși; are miros greu și e foarte otrăvitoare (Hyoscyamus niger); nebu- nariță. Peste temelii au crescut tufe de scăi și de măsălariță. PETRESCU, R. DR. 96. – Variantă: măsălaríță s. f.

MĂSELÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase, inflorescență gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; nebunariță. /măsea + suf. ~ariță

măselariță f. plantă cu miros greu și foarte veninoasă, crește prin locuri grase și se crede bună pentru durerea de măsele (Hyosciamus niger).

măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măseláriță s. f., g.-d. art. măseláriței; pl. măselárițe

măseláriță s. f., g.-d. art. măseláriței; pl. măselárițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSELÁRIȚĂ s. v. rostopască.

MĂSELÁRIȚĂ s. (BOT.; Hyoscyamus niger) (reg.) măsălare, măsălarniță, măsălniță, măselar, nebunariță, nebunăriță, sunătoare.

măselariță s. v. ROSTOPASCĂ.

MĂSELARIȚĂ s. (BOT.; Hyoscyamus niger) (reg.) măsălare, măsălarniță, măsălniță, măselar, nebunariță, nebunăriță, sunătoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măselaríță s.f. (pop.) 1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; semințele și frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele. 2. măseaua coasei. 3. forță.

Intrare: măselariță
măselariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măselariță
  • măselarița
plural
  • măselarițe
  • măselarițele
genitiv-dativ singular
  • măselarițe
  • măselariței
plural
  • măselarițe
  • măselarițelor
vocativ singular
plural