măselar sm [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 559 / Pl: ~i / E: măsele (pll măsea) + -ar] 1 (Bot) Măselariță (1) (Hyoscyamus niger) 2 (Îe) (Parcă) a mâncat ~ Parcă e nebun. 3 (Bot; reg) Dinte (13) al calului. 4 Măsea (29) a coasei. 5 Verigă de fier în care se bagă măseaua coasei. 6 Stinghie la grapă. 7 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape, probabil roata cu măsele.

măselár m. (d. măsele). Numele pop. al luniĭ Aŭgust (Rar.) Măselariță.

măselar (plantă) (reg.) s. m., pl. măselari

măselar (plantă) (reg.) s. m., pl. măselari

măselar (bot.) s. m., pl. măselari

MĂSELAR s. v. ciumăfaie, laur, măselariță, sunătoare.

măselar s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. MĂSELARIȚĂ. SUNĂTOARE.

MĂSELAR s. m. (Regional) 1. (Bot.) Măselariță¹ (1) (Hyoscyamus niger). Cf. ȘINCAI, în DR. V, 559, H II 87, III 243. Foaie verde masalari, Cîți feciori de gospodari, Toți catane și caprari. ȘEZ. I, 72. Fierb masalarul și zama o țin în gură. ib. II, 20. Măsălariul se întrebuințează contra durerii măsălelor. Com. MARIAN, cf. ALR I 1927/595, 708, 710, 730, 744, 748, 768, 940, 960. ◊ Expr. (Parcă) a mîncat măselar = (parcă) e nebun. Se vede c-ați mîncat masalar, bată-vă cioarele. ap. TDRG, cf. ZANNE, P. III, 633, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. (Bot.) Dintele-calului. DENSUSIANU, Ț. H. 324. 3. Măseaua coasei. ALR SN I h 51. ♦ Verigă de fier în care se bagă măseaua coasei. Com. MARIAN. 4.Stinghie la grapă. Cf. ALRM SN I , h, 29. 5. Parte a morii nedefinită mai îndeaproape, probabil roata cu măsele. Cf. H II 146, XIV 436. – Pl.: măselari. – Măsele (pl. lui măsea) + suf. -ar.