nebunariță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: nebun + -ariță] (Bot; pop) Măselariță (Hyoscyamus niger).

NEBUNARIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 MĂSELAR.

NEBUNARIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.) Măselariță.

NEBUNARIȚĂ ~e f. pop. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase și inflorescență gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; măselariță. /nebun + suf. ~ariță

nebunariță f. Bot. măselariță.

nebunáriță f., pl. e (d. nebun). Unde? Măselariță.

măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.

nebunariță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunariței; pl. nebunarițe

nebunariță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunariței; pl. nebunarițe

nebunariță s. f., g.-d. art. nebunariței; pl. nebunarițe

NEBUNARIȚĂ s. v. măselariță, sălbăție.

nebunariță s. v. MĂSELARIȚĂ. SĂLBĂȚIE.

NEBUNARIȚĂ s. f. (Bot.; popular) Măselariță¹ (1) (Hyoscyamus niger). cf. lb, polizu, DDRF, GHEȚIE, R. m., BRANDZA, FL. 343, BARCIANU, GRECESCU, FL. 422, ALEXI, W., BIANU, D. S., tdrg, șăineanu, d. u. Otrăvitoare este și măsălarița... I se mai zice din această pricină și nebunariță. simionescu, fl. 203. Țăranul român, înzestrat cu spirit de observație, cînd i-a dat numele de nebunariță a știut bine ce face. Planta aceasta (sau extractul din ea) luat în doză mai mare produce ca un fel de nebunie. ygrec, m. n. 248. – pl.: nebunarițe. – Nebun + suf. -ariță. cf. nebunăriță.