2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Înv. și pop.) Lucrat în marmură; sculptat. 2. Fig. Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.

mărmurit, ~ă a [At: (a. 1675). GCR 1, 222/22 / V: ~mor~ / Pl: ~iți, ~e / E: mărmuri] 1 (Înv) Sculptat în marmură1. 2 (Înv) Care are aspectul marmurei. 3 (Fig; îvp) Înmărmurit, încremenit de frică, de groază, de uimire etc. 4 (Înv; d. obiecte, spații etc.) Neclintit.

MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.

MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon el veghează. EMINESCU, O. I 50. 2. Fig. înmărmurit, încremenit. Să luăm calea pădurilor, strigă un flăcău din mijlocul lumii mărmurite. DELAVRANCEA, S. 199. Toate în preajmă-i stau mărmurite și reci ca gheața. ODOBESCU, S. I 93.

mărmurit a. (poetic) înmărmurit: lângă o cruce mărmurită EM.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.

mărmuri [At: (a. 1675) GCR I, 223/19 / V: mar~ / Pzi: ~resc / E: marmură1] 1 vt (Îvp) A sculpta ceva în marmură. 2 vt (Îvp) A căptuși cu marmură. 3 vi (Buc) A îngheța de frig. 4 vi (Fig; îvp) A înmărmuri, a încremeni de frică, de groază, de uimire etc.

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. Intranz. (Popular) A înmărmuri. Voinic d-auzea, Voinic tremura, Apoi mărmurea... Șerpe-l colăcea Gura-și deschidea... Și mi-l îmbuca. TEODORESCU, P. P. 447.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărmurí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 să mărmureáscă

mărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărmureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRMURÍT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit.

mărmurit adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. ȚEAPĂN. ȚINTUIT.

MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza, petrifica.

mărmuri vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNȚEPENI. PARALIZA. PETRIFICA.

Intrare: mărmurit
mărmurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărmurit
  • mărmuritul
  • mărmuritu‑
  • mărmuri
  • mărmurita
plural
  • mărmuriți
  • mărmuriții
  • mărmurite
  • mărmuritele
genitiv-dativ singular
  • mărmurit
  • mărmuritului
  • mărmurite
  • mărmuritei
plural
  • mărmuriți
  • mărmuriților
  • mărmurite
  • mărmuritelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărmuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărmuri
  • mărmurire
  • mărmurit
  • mărmuritu‑
  • mărmurind
  • mărmurindu‑
singular plural
  • mărmurește
  • mărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărmuresc
(să)
  • mărmuresc
  • mărmuream
  • mărmurii
  • mărmurisem
a II-a (tu)
  • mărmurești
(să)
  • mărmurești
  • mărmureai
  • mărmuriși
  • mărmuriseși
a III-a (el, ea)
  • mărmurește
(să)
  • mărmurească
  • mărmurea
  • mărmuri
  • mărmurise
plural I (noi)
  • mărmurim
(să)
  • mărmurim
  • mărmuream
  • mărmurirăm
  • mărmuriserăm
  • mărmurisem
a II-a (voi)
  • mărmuriți
(să)
  • mărmuriți
  • mărmureați
  • mărmurirăți
  • mărmuriserăți
  • mărmuriseți
a III-a (ei, ele)
  • mărmuresc
(să)
  • mărmurească
  • mărmureau
  • mărmuri
  • mărmuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărmurit

  • 1. rar Lucrat în marmură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sculptat (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon el veghează. EMINESCU, O. I 50.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Să luăm calea pădurilor, strigă un flăcău din mijlocul lumii mărmurite. DELAVRANCEA, S. 199.
      surse: DLRLC
    • Toate în preajmă-i stau mărmurite și reci ca gheața. ODOBESCU, S. I 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mărmuri
    surse: DEX '98 DEX '09

mărmuri

etimologie:

  • marmură
    surse: DEX '98 DEX '09