opțiuni
  • info

10 definiții pentru mărmurit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRMURIT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Înv. și pop.) Lucrat în marmură; sculptat. 2. Fig. Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.

mărmurit, ~ă a [At: (a. 1675). GCR 1, 222/22 / V: ~mor~ / Pl: ~iți, ~e / E: mărmuri] 1 (Înv) Sculptat în marmură1. 2 (Înv) Care are aspectul marmurei. 3 (Fig; îvp) Înmărmurit, încremenit de frică, de groază, de uimire etc. 4 (Înv; d. obiecte, spații etc.) Neclintit.

MĂRMURIT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.

MĂRMURIT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon el veghează. EMINESCU, O. I 50. 2. Fig. înmărmurit, încremenit. Să luăm calea pădurilor, strigă un flăcău din mijlocul lumii mărmurite. DELAVRANCEA, S. 199. Toate în preajmă-i stau mărmurite și reci ca gheața. ODOBESCU, S. I 93.

mărmurit a. (poetic) înmărmurit: lângă o cruce mărmurită EM.

mărmorit, ~ă a vz mărmurit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRMURIT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit.

mărmurit adj. v. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. ȚEAPĂN. ȚINTUIT.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRMURÍT, -Ă adj. 1. (Învechit) Sculptat, lucrat în marmură1; care are aspectul marmurei. Cf. POLIZU. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită într-o umbră neagră, deasă, ca un demon el veghează. EMINESCU, O. I, 50, cf. BARCIANU. 2. Fig. (Învechit și popular) Înmărmurit, încremenit (de frică, de groază, uimire etc.) Mărmurită, nu putea nici să grăiască de frică și căzu jos (a. 1 675). GCR I, 222/22. Toți boierii se îngrozise de frica lor și sta mărmoriți. ȘINCAI, HR. III, 60/10, cf. MAG. IST. I, 304/5, HELIADE, O. I, 405, COSTINESCU. Să luăm calea pădurilor, strigă un flăcău din mijlocul lumei mărmurite. DELAVRANCEA, S. 199. Licescu, dinaintea oglindei, părea însă mărmurit într-o nepăsare bizară. MACEDONSKI, O. III, 71. ♦ (Despre obiecte, spații etc.) Neclintit, nemișcat. Trăsnetul încă tot doarme, ș-în cîmpul cel mărmurit O prea jalnică tăcere cu groaza s-a răspîndit. HELIADE, O. I, 100. Toate în preajmă-i stau mărmurite și reci ca gheata. ODOBESCU, S. I, 93. - Pl.: mărmuriți, -te. – Și: mărmorít, -ă adj. – V. mărmuri.

MĂRMORIT, -Ă adj. v. mărmurit.

Intrare: mărmurit
mărmurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărmurit
  • mărmuritul
  • mărmuritu‑
  • mărmurită
  • mărmurita
plural
  • mărmuriți
  • mărmuriții
  • mărmurite
  • mărmuritele
genitiv-dativ singular
  • mărmurit
  • mărmuritului
  • mărmurite
  • mărmuritei
plural
  • mărmuriți
  • mărmuriților
  • mărmurite
  • mărmuritelor
vocativ singular — —
plural — —
mărmorit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărmurit, mărmurităadjectiv

  • 1. rar Lucrat în marmură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sculptat
    • format_quote Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon el veghează. EMINESCU, O. I 50. DLRLC
  • 2. figurat Încremenit, înmărmurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încremenit înmărmurit
    • format_quote Să luăm calea pădurilor, strigă un flăcău din mijlocul lumii mărmurite. DELAVRANCEA, S. 199. DLRLC
    • format_quote Toate în preajmă-i stau mărmurite și reci ca gheața. ODOBESCU, S. I 93. DLRLC
etimologie:
  • vezi mărmuri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.