2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINÍT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; limitat, redus, prost; (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.

MĂRGINÍT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; limitat, redus, prost; (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.

mărginit, ~ă [At: MAIOR, IST. 144/12 / V: (înv) ~gen~ / Pl: ~iți, ~e / E: mărgini] 1 a Care are anumite limite, margini. 2 a (Înv) Definit. 3 a (Înv) Precis. 4 a Redus. 5-6 sm, a (Om) care are puțină inteligență, capacitate ori cultură, puțin spirit, puțin talent Si: mediocru (8-9), prost, redus. 7 av În mod redus. 8 a (D. mintea sau manifestările oamenilor) Care arată sau trădează posibilități limitate de judecată, de înțelegere. 9 a (D. mintea sau manifestările oamenilor) Lipsit de agerime, de profunzime.

MĂRGINÍT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, restrîns. Sfera plăcerilor e foarte mărginită iarna. RUSSO, O. 131. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, cu orizont îngust; (despre calitățile intelectuale, sufletești etc. ale oamenilor) redus. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14. Frumoasă, tăcută, gravă, spirit mărginit, inimă seacă de orice simțimînt. BOLINTINEANU, O. 419.

MĂRGINÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă inteligență insuficientă; limitat; redus; mediocru. /v. a mărgini

mărginit a. 1. limitat; 2. fig. de puțină agerime: om mărginit.

mărginít, -ă adj. Limitat. Fig. Prost, fără inteligență: om mărginit.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.

mărgini [At: MAIOR, IST. 244/26 / V: (nob) ~na / Pzi: ~nesc / E: margine] 1 vt (C. i. un lucru, o suprafață etc.) A forma marginile, limitele Si: a contura, a încadra. 2 vt A stabili anumite limite Si: a limita. 3 vt A se învecina. 4 vt (Trs) A tăia marginile unei scânduri Si: (reg) a dungălui, a feți. 5 vt (Înv) A defini. 6 vt (Înv) A preciza. 7 vt (Înv; nob) A se hotărî. 8 vt A reduce. 9 vr A se limita. 10 vr (Rar) A se stăpâni. 11 vt (Nob) A fixa cuiva domiciliu forțat. 12 vt (Reg) A urmări. 13 vt (Reg; c. i. vite) A paște pe marginea unui ogor sau a unui drum.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Refl. A avea hotar comun cu..., a se învecina cu... Republica Populară Romînă se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică.Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11. ♦ Tranz. A pune hotar, a forma marginea, limita unui loc, a îngrădi. Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130. În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG. Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. ◊ (Poetic) Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148. 2. Refl. Fig. Ase limita, a se rezuma, a se reduce. Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19. Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. 3. Tranz. (Învechit) A ține sub pază, a închide. Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X.

A MĂRGINÍ mărginésc tranz. 1) (lucruri, suprafețe etc.) A face să capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune în anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restrânge. 3) A face să se mărginească. /Din margine

A SE MĂRGINÍ mă mărginésc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-și impune anumite limite; a se limita. /Din margine[1]

  1. Indicația intranz. pare eronată. În acest caz corect ar fi reflexiv. gall

mărginì v. 1. a pune margine, a despărți; 2. fig. a se opri, a se înfrâna: mărginește-te!

mărginésc v. tr. (d. margine). Pun margine, limitez: a mărgini operațiunile. Opresc, pun la locu luĭ, pun cu botu pe labe: l-am mărginit pe acel obraznic. V. refl. Mă limitez, mă mulțămesc cu cît am, mă astîmpăr: mărginește-te, cheltuitorule!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărginí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 să mărgineáscă

mărginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGINÍT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuințe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

MĂRGINIT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, limitat. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. limitat, redus, restrîns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrîns. (Trebuințe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) 6.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

arată toate definițiile

Intrare: mărginit
mărginit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginit
  • mărginitul
  • mărginitu‑
  • mărgini
  • mărginita
plural
  • mărginiți
  • mărginiții
  • mărginite
  • mărginitele
genitiv-dativ singular
  • mărginit
  • mărginitului
  • mărginite
  • mărginitei
plural
  • mărginiți
  • mărginiților
  • mărginite
  • mărginitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărgini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărgini
  • mărginire
  • mărginit
  • mărginitu‑
  • mărginind
  • mărginindu‑
singular plural
  • mărginește
  • mărginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărginesc
(să)
  • mărginesc
  • mărgineam
  • mărginii
  • mărginisem
a II-a (tu)
  • mărginești
(să)
  • mărginești
  • mărgineai
  • mărginiși
  • mărginiseși
a III-a (el, ea)
  • mărginește
(să)
  • mărginească
  • mărginea
  • mărgini
  • mărginise
plural I (noi)
  • mărginim
(să)
  • mărginim
  • mărgineam
  • mărginirăm
  • mărginiserăm
  • mărginisem
a II-a (voi)
  • mărginiți
(să)
  • mărginiți
  • mărgineați
  • mărginirăți
  • mărginiserăți
  • mărginiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărginesc
(să)
  • mărginească
  • mărgineau
  • mărgini
  • mărginiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărginit

  • exemple
    • Sfera plăcerilor e foarte mărginită iarna. RUSSO, O. 131.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Lipsit de inteligență (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: limitat prost (adj.) redus attach_file 2 exemple
    exemple
    • M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14.
      surse: DLRLC
    • Frumoasă, tăcută, gravă, spirit mărginit, inimă seacă de orice simțimînt. BOLINTINEANU, O. 419.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mărgini
    surse: DEX '98 DEX '09

mărgini

  • 1. tranzitiv A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață.
    exemple
    • Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130.
      surse: DLRLC
    • În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • poetic Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A stabili anumite limite.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv reciproc A se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învecina attach_file 2 exemple
      exemple
      • Republica Populară Română se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică.
        surse: DLRLC
      • Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
    exemple
    • Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19.
      surse: DLRLC
    • Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73.
      surse: DLRLC
    • Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: închide attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • margine
    surse: DEX '98 DEX '09