mărginit, -ă adj. I 1 (despre spații, terenuri etc.) circumscris, delimitat, demarcat, limitat. Terenul mărginit este locul de joacă al copiilor. 2 (indică dimensiunea) limitat, redus, restrâns. Nu și-a putut expune toate tablourile în spațiul mărginit al sălii muzeului. 3 (arată cantitatea) limitat, redus, restrâns. A expus un număr mărginit de tablouri. 4 (despre probleme, situații, fapte etc.) circumscris, delimitat, finit, limitat. Subiectul lucrării are un caracter mărginit, cuprinzând numai studiul neologismelor din sec. al XlX-lea. 5 (despre acțiuni, realizări etc. ale oamenilor) limitat, unilateral. Orice dicționar este mărginit. II fig. 1 (despre oameni sau despre mentalitatea, inteligența, judecata lor) <fig.> impermeabil, închistat, încuiat², îngust, limitat, mic, obtuz, opac², plafonat, plat², redus, <fig.; rar> scurt, <fig.; fam.> constipat. Nemaiavând niciun contact cu lumea civilizată, a devenit o persoană mărginită. Având o judecată mărginită, se opune progresului. 2 (despre oameni, despre manifestări, acțiuni ale lor sau despre medii sociale) meschin, <fig.> îngust, limitat, obtuz, plat², redus, strâmt. Este un spirit mărginit, care nu poate discerne valorile. Trăiește într-un cerc mărginit, dominat de un sentiment de automultumire.