MĂRGINI (-nesc) I. vb. tr. A pune un hotar, a forma marginea, a limita: în departare, dealuri blînde mărgineau vederea (VLAH.). II. vb. refl. 1 A avea drept hotar: România se mărgiuește la răsărit cu Nistrul și cu marea Neagră ¶ 2 Ⓕ A se restrînge, a se opri, a se înfrîna.