2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINÍRE, mărginiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții); prostie. – V. mărgini.

mărginire sf [At: MOLNAR, RET. 17/1 / Pl: ~ri / E: mărgini] 1 (Înv) Precizare. 2 (Înv) Fixare (3). 3 Restrângere. 4 Restricție. 5 Limitare a puterii de înțelegere, de intuiție Si: prostie.

MĂRGINÍRE, mărginiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie. – V. mărgini.

MĂRGINÍRE, mărginiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei; limitare; p. ext. (rar) limită, capăt. Să punem mărginire la limbuția noastră. NEGRUZZI, S. II 211. 2. Fig. Limitare a puterii de înțelegere și intuiție, lipsă de orizont, îngustime intelectuală; prostie.

MĂRGINÍRE ~i f. 1) v. A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) fig. Capacitate intelectuală redusă; îngustare a minții. /v. a mărgini

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.

mărgini [At: MAIOR, IST. 244/26 / V: (nob) ~na / Pzi: ~nesc / E: margine] 1 vt (C. i. un lucru, o suprafață etc.) A forma marginile, limitele Si: a contura, a încadra. 2 vt A stabili anumite limite Si: a limita. 3 vt A se învecina. 4 vt (Trs) A tăia marginile unei scânduri Si: (reg) a dungălui, a feți. 5 vt (Înv) A defini. 6 vt (Înv) A preciza. 7 vt (Înv; nob) A se hotărî. 8 vt A reduce. 9 vr A se limita. 10 vr (Rar) A se stăpâni. 11 vt (Nob) A fixa cuiva domiciliu forțat. 12 vt (Reg) A urmări. 13 vt (Reg; c. i. vite) A paște pe marginea unui ogor sau a unui drum.

MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Refl. A avea hotar comun cu..., a se învecina cu... Republica Populară Romînă se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică.Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11. ♦ Tranz. A pune hotar, a forma marginea, limita unui loc, a îngrădi. Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130. În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG. Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. ◊ (Poetic) Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148. 2. Refl. Fig. Ase limita, a se rezuma, a se reduce. Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19. Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22. 3. Tranz. (Învechit) A ține sub pază, a închide. Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X.

A SE MĂRGINÍ mă mărginésc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-și impune anumite limite; a se limita. /Din margine[1]

  1. Indicația intranz. pare eronată. În acest caz corect ar fi reflexiv. gall

A MĂRGINÍ mărginésc tranz. 1) (lucruri, suprafețe etc.) A face să capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune în anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restrânge. 3) A face să se mărginească. /Din margine

mărginì v. 1. a pune margine, a despărți; 2. fig. a se opri, a se înfrâna: mărginește-te!

mărginésc v. tr. (d. margine). Pun margine, limitez: a mărgini operațiunile. Opresc, pun la locu luĭ, pun cu botu pe labe: l-am mărginit pe acel obraznic. V. refl. Mă limitez, mă mulțămesc cu cît am, mă astîmpăr: mărginește-te, cheltuitorule!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărginíre s. f., g.-d. art. mărginírii; pl. mărginíri

mărginíre s. f., g.-d. art. mărginírii; pl. mărginíri

mărginí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 să mărgineáscă

mărginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGINÍRE s. v. limită, restricție.

MĂRGINÍRE s. 1. v. delimitare. 2. v. limitare. *3. (fig.) îngustime, obtuzitate, opacitate. (~ spiritului cuiva.)

MĂRGINIRE s. 1. circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare. (~ unui teren.) 2. limitare, reducere, restrîngere, rezumare. (~ cuiva la strictul necesar.) 3.* (fig.) îngustime, obtuzitate, opacitate. (~ judecății cuiva.)

arată toate definițiile

Intrare: mărginire
mărginire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginire
  • mărginirea
plural
  • mărginiri
  • mărginirile
genitiv-dativ singular
  • mărginiri
  • mărginirii
plural
  • mărginiri
  • mărginirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mărgini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărgini
  • mărginire
  • mărginit
  • mărginitu‑
  • mărginind
  • mărginindu‑
singular plural
  • mărginește
  • mărginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărginesc
(să)
  • mărginesc
  • mărgineam
  • mărginii
  • mărginisem
a II-a (tu)
  • mărginești
(să)
  • mărginești
  • mărgineai
  • mărginiși
  • mărginiseși
a III-a (el, ea)
  • mărginește
(să)
  • mărginească
  • mărginea
  • mărgini
  • mărginise
plural I (noi)
  • mărginim
(să)
  • mărginim
  • mărgineam
  • mărginirăm
  • mărginiserăm
  • mărginisem
a II-a (voi)
  • mărginiți
(să)
  • mărginiți
  • mărgineați
  • mărginirăți
  • mărginiserăți
  • mărginiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărginesc
(să)
  • mărginească
  • mărgineau
  • mărgini
  • mărginiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărginire

etimologie:

  • vezi mărgini
    surse: DEX '98 DEX '09

mărgini

  • 1. tranzitiv A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc.; a contura un lucru, o suprafață.
    exemple
    • Acei care profesează alungarea cercetării cauzelor din speculațiunile cugetării mărginesc ei singuri știința și o reduc la simplă nomenclatură. MACEDONSKI, O. IV 130.
      surse: DLRLC
    • În depărtare, dealuri blînde mărgineau vederea. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Iepuri roșcați... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • poetic Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. 148.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A stabili anumite limite.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv reciproc A se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învecina attach_file 2 exemple
      exemple
      • Republica Populară Română se mărginește la răsărit și la miazănoapte cu Uniunea Sovietică.
        surse: DLRLC
      • Țara Împăratului Verde... se mărginea cu împărăția zînelor. RETEGANUL, P. II 11.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
    exemple
    • Se mărgini să-l privească țintă în ochi. C. PETRESCU, A. R. 19.
      surse: DLRLC
    • Am avea multe de zis în privința articolului «Poeți și critici», dar... acuma ne mărginim la cîteva cuvinte. GHEREA, ST. CR. II 73.
      surse: DLRLC
    • Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică. ODOBESCU, S. III 22.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: închide attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. GHICA, S. X.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • margine
    surse: DEX '98 DEX '09