2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂLURÁT, -Ă, mălurați, -te, adj. (Despre cereale) Atacat de mălură (1); măluros1. – V. mălura.

mălurat, ~ă a [At: DAMÉ, T.2 / V: ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: mălura] 1 (D. unele cereale) Atacat de mălură (1) Si: măluros1 (1). 2 (D. unele cereale) Bolnav de mălură (1) Si: măluros1 (2). 3 ( Reg; d. grâu sau holdele de grâu) Care nu a legat bine, cu semințele seci din cauza ploilor prea multe din timpul primăverii.

MĂLURÁT, -Ă, mălurați, -te, adj. (Despre cereale) Atacat de mălură (1). – V. mălura.

MĂLURÁT, -Ă, măturați, -te, adj. (Despre cereale) Atacat de mălură. Grîu mălurat.

MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură. corectată

mălura vr [At: DAMÉ, T.2 / V: ~ri / Pzi: 3 mălurea / E: mălură] 1 (D. unele cereale) A se îmbolnăvi de mălură (1). 2 (Reg; d. vița de vie, îf măluri) A căpăta mană. 3 (D. ceapă) A se strica din cauza ploii, a umezelii Vz măna.

MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.

MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se îmbolnăvi de mălură.

A SE MĂLURÁ se ~eáză intranz. A se îmbolnăvi de mălură; a fi atins de mălură. /Din mălură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mălurá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se mălureáză

mălurá vb., ind. prez. 3 sg. mălureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mălurat
mălurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălurat
  • măluratul
  • măluratu‑
  • mălura
  • mălurata
plural
  • mălurați
  • mălurații
  • mălurate
  • măluratele
genitiv-dativ singular
  • mălurat
  • măluratului
  • mălurate
  • măluratei
plural
  • mălurați
  • măluraților
  • mălurate
  • măluratelor
vocativ singular
plural
Intrare: mălura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mălura
  • mălurare
  • mălurat
  • măluratu‑
  • mălurând
  • mălurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mălurea
(să)
  • mălureze
  • mălura
  • mălură
  • mălurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mălurea
(să)
  • mălureze
  • mălurau
  • mălura
  • măluraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mălurat

etimologie:

  • vezi mălura
    surse: DEX '98 DEX '09

mălura

  • 1. (Despre cereale) A se umple de mălură, a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • mălură
    surse: DEX '98 DEX '09