MĂLURA, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură. corectat(ă)

mălura vr [At: DAMÉ, T.₂ / V: ~ri / Pzi: 3 mălurează / E: mălură] 1 (D. unele cereale) A se îmbolnăvi de mălură (1). 2 (Reg; d. vița de vie, îf măluri) A căpăta mană. 3 (D. ceapă) A se strica din cauza ploii, a umezelii Vz măna.

MĂLURA, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.

MĂLURA, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se îmbolnăvi de mălură.

A SE MĂLURA se ~ează intranz. A se îmbolnăvi de mălură; a fi atins de mălură. /Din mălură

măluri v vz mălura

mălura (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se mălurează, imperf. 3 pl. se mălurau; conj. prez. 3 să se mălureze; ger. mălurându-se

!mălura (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se mălurează

mălura vb., ind. prez. 3 sg. mălurează

MĂLURÁ vb. I. Refl. 1. (Despre unele cereale) A se umple de mălură (1); a se înnegri din cauza mălurei (1), a se îmbolnăvi de mălură. Cf. DAMÉ, T. ₂. 38, ENC. AGR. III, 659. 2. (Regional, în forma mâluri, despre vița de vie) A căpăta mană. Cf. DAMÉ, T. ₂, 38, ALR II 6 116/682. 3. (Despre ceapă) A se strica (din cauza ploii, a umezelii) ; a putrezi. V. m ă n a. Uneori udatul e bun, alteori insă face ca ceapa să se mălureze, adecă să facă la rădăcină un soi de viermișori cari aduc uscarea. PAMFILE, A. R. 193. – Prez. ind. pers. 3: mălurează. – Și: măluri vb. IV. – V. mălură.

MĂLÚRĂ s. f. 1. Numele mai multor specii de ciuperci microscopice care trăiesc parazite pe grîu, pe secară sau pe alte graminee, distrugîndu-le grăunțele și producînd în interiorul acestora o pulbere neagră, rău mirositoare, alcătuită din spori (Tilletia). Mălura e o ciupercă microscopică ce se face pe grîu; un fel de tăciune ce strică griul. ȘEZ. XV, 67. Sporii mălurii nu se pulverizează, ei sînt unsuroși și se țin grămadă. ENC. AGR. III, 659. ♦ (Regional) Ciupercă microscopică parazită care produce mana viței de vie (Peronospora viticola) (Somo- va-Tulcea). Cf. ALR II 6 116/682. 2. Boală a grîului și a altor graminee, cauzată de mălură (1); (regional) tăciune învălit, tăciune plin. Miezul boabei lovită de mălură, în loc să fie alb și vîrtos, este prefăcut într-o pulbere neagră. I. IONESCU, D. 292. Grîul, pregătit mai nainte de a fi semănat, nu sufere niciodată de mălură. id. ib. 293, cf. CIHAC, II, 642. Grîul suferă de rugină, înroșindu-se paiul, pricinuită din ploi și pîcle mari, de tăciune (malură), cînd se înnegrește spicul, și de hulchire, cînd din pricina negurilor se scurge laptele din boabe. DAMÉ, T. 58, cf. ALEXI, W., ENC. AGR. III. Să deschizi cerurile, Paparudele, Să pornească ploile, Paparudele, Și să ferești holdele, Paparudele, De toate mălurile, Paparudele. TEODORESCU, P. P. 210, cf. BOCEANU, GL., ALR SN I h 45. ♦ (Regional, la pl.) Nebunii, pozne (Lisa- Făgăraș). LEXIC REG. 92. 3. (Cu sens colectiv) Boabe de grîu sau de alte cereale atacate de mălură (1). Cu o traistă de boabe, mai mult mălură și neghină, ne-am ales. STANCU, D. 99. 4. (Popular) Neghină (Agrostemma githago). Cf. DDRF, H XVI 207, 444, ȘEZ. IX, 93, XIV, 139, 165, MAT. FOLK. 203, I. CR. IV, 201, MATEESCU, B. 106. Foaie verde ș-o mălură, Cuculeț de la pădure, Du-te la mîndra și spune. . . GEORGESCU-TISTU, B. 46. Foicică de-o răsură, o răsură, o mălură, Veni cucu-n bătătură. CIAUȘANU, V. 76. Verde de-o mălură, De trei zile-mi cură Ploaie și cu bură. ANT. LIT. POP. I, 304. Pîntre grîu mălura crește. ZANNE, P. I, 190. ♦ P. r e s t r. (Cu sens colectiv) Semințe de neghină. Mălura din grîu s-alege la rîu. ZANNE, P. I, 208. ◊ (Ca termen de comparație) Ca mălura de negri sînt ochii ei duioși. COȘBUC, P. II, 195. 5. (Prin nord-estul Olt. ; cu sens colectiv) Resturi murdare care rămîn de la topirea metalelor, de la facerea săpunului etc. CIAUȘANU, GL. ♦ (Prin vestul Olt.) Murdărie. [Lîna] o spălai pînă ieși toată mălura din ea.BOCEANU, GL. 6. C o m p u s: (Bot.) mălura-bălții = peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum). Cf. PANȚU, PL., CADE. Cu greu se deosebește de cosor, penița, mălura-bălții. SIMIONESCU, FL. 264. – Accentuat și mălură. – Pl.: mâluri. – Cf. gr. μέληρι.

MĂLURÍ vb. IV v. mălura.