MĂLURÁT, -Ă adj. 1. (Despre unele cereale) Atacat de mălură (1), bolnav de mălură (2); măluros¹ (1). Grîu mâlurit. ddrf, cf. DAMÉ, T.₂, 38. Griul mălurat nu este bun nici pentru consumație și nici pentru semănat. ENC. AGR. III, 659. Prin spălarea seminței cu apă, se pot înlătura boabele mălurate, precum și o parte din sporii prinși pe suprafața boabelor sănătoase. ib. 660. 2. (Regional, despre grîu, p. e x t. despre holdele de grîu) Care nu a legat bine, cu semințele seci din cauza ploilor prea multe din timpul primăverii. Cf. DAMÉ, T. ₂, 55, ALR II 5197/682. – Pl.: mălurați, -te. – Și: mălurít, -ă adj. – V. mălura.