3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCINÁT1 s. n. Măcinare. – V. măcina.

MĂCINÁT1 s. n. Măcinare. – V. măcina.

MĂCINÁT2, -Ă, măcinați, -te, adj. Prefăcut în făină; prefăcut în pulbere. ♦ Distrus, ros, mâncat2. – V. măcina.

MĂCINÁT2, -Ă, măcinați, -te, adj. Prefăcut în făină; prefăcut în pulbere. ♦ Distrus, ros, mâncat2. – V. măcina.

măcinat1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: măcina] 1-3 Măcinare (1-3). 4 (Fig) Zbucium. 5 Erodare. 6 Sfărâmare. 7 Surpare.

măcinat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: măcina] 1 (D. boabe de cereale) Prefăcut în făină. 2 (D. materiale solide) Prefăcut în pulbere. 3 Sfărâmat. 4 Erodat de agenți fizici, de vreme. 5 Surpat. 6 (Fig) Obsedat. 7 (Fig) Chinuit.

MĂCINÁT2, -Ă, măcinați, -te, adj. (Despre boabe de cereale) Prefăcut în făină; (despre alte boabe) prefăcut în pulbere. Cafea măcinată.Fig. Pas cu pas, suflînd greu, pedeștrii treceau prin neaua măcinată. SADOVEANU, O. VI 123. ◊ (Despre alte obiecte) Fărîmat, distrus, ros. În bazinul pătrat, cu marginile de piatră căzute și măcinate, apa de ploaie, neagră și putredă, răsfrîngea ochiuri tremurate de cer. C. PETRESCU, A. 154.

MĂCINÁT 1 s. n. Măcinare. Oamenii, pîn’ să le vină rîndul măcinatului, zăboveau cu drag la moara fermecată. ANGHEL-IOSIF, C. E. 25.

măcinat a. redus în pulbere. ║ n. lucrarea de a măcina: măcinatul grâului.

măcinát n., pl. urĭ. Acțiunea de a tot măcina: măcinatu grîuluĭ.

MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca. ◊ Refl. Zidurile se macină.Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita îndelung; a rumega, a depăna. – Lat. machinari.

MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca. ◊ Refl. Zidurile se macină.Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita îndelung; a rumega, a depăna. – Lat. machinari.

măcina [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 350/14 / Pzi: macin / E: ml machinari] 1 vt (Fșa; c. i. boabe de cereale) A preface în faină cu ajutorul valțurilor sau al pietrelor morii. 2 vt(a) (Pop; îe) A ~ cuiva A împlini cuiva dorințele, a-i face pe plac. 3 vt (Pop; îe) A ~ făină A face o treabă zadarnică, fiindcă a mai fost făcută. 4 vt (Fșa; c. i. materii solide) A preface în pulbere sau în fragmente mărunte cu ajutorul unor mori speciale sau al unor mașini, dispozitive, instrumente Vz pisa, râșni. 5 vtrp (Pfm; îe) Altă făină se macină la moară S-au schimbat lucrurile, nu mai e ca înainte. 6-7 vtrp A (se) sfărâma. 8-9 vtrp (Reg) A zdrobi strugurii. 10-11 vtr (Reg; c. i. alimente în stomac) A (se) digera. 12-13 vtrp A (se) eroda. 14-15 vtrp (Pex) A (se) ruina. 16 vt (Fig; c. i. un gând, o grijă, un necaz) A obseda. 17-18 vtr A (se) chinui. 19 vr (D. pământ) A se surpa. 20-21 vtrp (Fig; c. este gândul) A chibzui pe îndelete Si: a examina, a rumega. 22-23 vtrp (Fig) A (se) vorbi.

MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface grăunțele de cereale în făină, cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii. La moara lui Ghiță Lungu, pietrele măcinau boabe. SADOVEANU, M. C. 126. O, macină grîul mai bine Și-nvîrte-te roată mereu! COȘBUC, P. I 65. Atunci moara s-a pornit, Roțile și le-a-nvîrtit Și pe loc a măcinat Tot grîul cel secerat. ANT. LIT. POP. I 622. (Absol.) Chirică treierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160. ◊ Fig. Cît macină moara doi saci, măcinăm și noi două vorbe. SADOVEANU, M. C. 29. ◊ Refl. pas. Fig. Cîtă vorbă s-a măcinat aici ca, din ea, să iasă apă chioară și fum și vînt. PAS, Z. IV 253. (Expr.) Altă făină se macină acum la moară v. făină. ♦ (Cu privire la alte boabe) A preface în pulbere cu ajutorul rîșniței sau al altor instrumente. Mașini de măcinat cafea. C. PETRESCU, Î. I 8. ♦ A frămînta. Zadarnic se opri într-un colț și cercă să privească nepăsător la lumea care măcina glodul uliții. SADOVEANU, O., VIII 155. 2. (Cu privire la alte lucruri decît cerealele) A preface în bucățele sau în pulbere, a fărîmița. Răsturnați copacii-n codri, măcinați dealuri și stînci. ALECSANDRI, P. III 237. ◊ Refl. Fig. Credințele și hotărîrile se macină dacă le cîntărești mult și eu nu pot să nu le cîntăresc! REBREANU, P. S. 142.

A MĂCINÁ mácin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface în făină (la moară, râșniță etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface în bucăți mici sau în pulbere prin procedee mecanice sau prin acțiunea unor agenți fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sănătatea. 4) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face să se macine. /<lat. machinari

A SE MĂCINÁ mă mácin intranz. A se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acțiunea unor factori nocivi). /<lat. machinari

măcinà v. 1. a preface în pulbere sau făină; 2. fig. a se sfărâma. [Lat. MACHINARI, a inventa, a măcina (cf. pe inscripțiuni, MOLA MACHINARIA)].

mácin, a măcina v. tr. (lat. máchinor, -ári, pop. -o, -are, a machina, a unelti, a măcina; it. macináre. V. machinez și smacin). Rîșnesc, prefac în pulbere saŭ în făină servindu-mă de rîșniță saŭ de moară: a măcina grîŭ. V. refl. Mă rîșnesc; mă smacin: această peatră se macină de ploae. V. pisez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măciná (a ~) vb., ind. prez. 3 mácină

măciná vb., ind. prez. 1 sg. mácin, 3 sg. și pl. mácină


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: măcinat (adj.)
măcinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcinat
  • măcinatul
  • măcinatu‑
  • măcina
  • măcinata
plural
  • măcinați
  • măcinații
  • măcinate
  • măcinatele
genitiv-dativ singular
  • măcinat
  • măcinatului
  • măcinate
  • măcinatei
plural
  • măcinați
  • măcinaților
  • măcinate
  • măcinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: măcinat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcinat
  • măcinatul
  • măcinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măcinat
  • măcinatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măcina
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcina
  • măcinare
  • măcinat
  • măcinatu‑
  • măcinând
  • măcinându‑
singular plural
  • macină
  • măcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • macin
(să)
  • macin
  • măcinam
  • măcinai
  • măcinasem
a II-a (tu)
  • macini
(să)
  • macini
  • măcinai
  • măcinași
  • măcinaseși
a III-a (el, ea)
  • macină
(să)
  • macine
  • măcina
  • măcină
  • măcinase
plural I (noi)
  • măcinăm
(să)
  • măcinăm
  • măcinam
  • măcinarăm
  • măcinaserăm
  • măcinasem
a II-a (voi)
  • măcinați
(să)
  • măcinați
  • măcinați
  • măcinarăți
  • măcinaserăți
  • măcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • macină
(să)
  • macine
  • măcinau
  • măcina
  • măcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcinat (adj.)

etimologie:

  • vezi măcina
    surse: DEX '98

măcinat (s.n.)

etimologie:

  • vezi măcina
    surse: DEX '09 DEX '98

măcina

  • 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • La moara lui Ghiță Lungu, pietrele măcinau boabe. SADOVEANU, M. C. 126.
      surse: DLRLC
    • O, macină grîul mai bine Și-nvîrte-te roată mereu! COȘBUC, P. I 65.
      surse: DLRLC
    • Atunci moara s-a pornit, Roțile și le-a-nvîrtit Și pe loc a măcinat Tot grîul cel secerat. ANT. LIT. POP. I 622.
      surse: DLRLC
    • absolut Chirică treierase, vînturase, măcinase. CREANGĂ, P. 160.
      surse: DLRLC
    • figurat Cît macină moara doi saci, măcinăm și noi două vorbe. SADOVEANU, M. C. 29.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat Cîtă vorbă s-a măcinat aici ca, din ea, să iasă apă chioară și fum și vînt. PAS, Z. IV 253.
      surse: DLRLC
    • Mașini de măcinat cafea. C. PETRESCU, Î. I 8.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Răsturnați copacii-n codri, măcinați dealuri și stînci. ALECSANDRI, P. III 237.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Zidurile se macină.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • reflexiv figurat Credințele și hotărîrile se macină dacă le cîntărești mult și eu nu pot să nu le cîntăresc! REBREANU, P. S. 142.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A examina sau a medita îndelung.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: depăna rumega

etimologie: