MĂCINAT¹ s. n. Măcinare (1). Cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Oamenii, pîn-să le vină rîndul măcinatului, zăboveau cu drag la moara fermecată. ANGHEL-IOSIF, C. L. Cerea de la diferite mori din împrejurimi oferte pentru măcinatul a zece, douăzeci de vagoane de grîu. V. ROM. octombrie 1 954, 86. Sute nesutite, Mii nesocotite, Merg la judele, Să-și schimbe numele (Măcinatul). GOROVEI, C. 219. - V. măcina.