8 definiții pentru mârâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂRÂIÁLĂ, mârâieli, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Mârâi + suf. -eală.

MÂRÂIÁLĂ, mârâieli, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Mârâi + suf. -eală.

mârăia sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ieli / E: mârâi + -eală] 1-5 Mârâire (1-5). 6 (Rar) Protestare. 7 (Ban) Om vlăguit, epuizat de boală.

MÎRÎIÁLĂ, mîrîieli, s. f. Mîrîit. Baba, cam cu mîrîială, cam de voie, cam de nevoie, priimi darul fetei. ISPIRESCU, L. 396.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mârâiálă s. f., g.-d. art. mârâiélii; pl. mârâiéli

mârâiálă s. f., g.-d. art. mârâiélii; pl. mârâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÎRÎIA s. mîrîit, mîrîitură, (reg.) hîră. (~ de cîini.)

Intrare: mârâială
mârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârâia
  • mârâiala
plural
  • mârâieli
  • mârâielile
genitiv-dativ singular
  • mârâieli
  • mârâielii
plural
  • mârâieli
  • mârâielilor
vocativ singular
plural

mârâială

etimologie:

  • Mârâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09