11 definiții pentru mârâit (s.n.)
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂRÂIT s. n. Faptul de a mârâi; spec. sunet specific scos de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură. – V. mârâi.
mârâit1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~iet / Pl: ~uri / E: mârâi] 1-5 Mârâire (1-5). 6 (Rar) Protestare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÂRÂIT s. n. Faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură. – V. mârâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mârâiet sn vz mârâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎRÎIT s. n. Faptul de a mîrîi; sunetele scoase de un animal care mîrîie. Urechile îi prinseră zgomote de pași ușori și mîrîit de cîine. V. ROM. decembrie 1951, 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mârâit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mârâit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mârâit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂRÂIT s. mârâială, mârâitură, (reg.) hâră. (~ de câini.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎRÎIT s. mîrîială, mîrîitură, (reg.) hîră. (~ de cîini.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎRÎÎT1 s. n. Faptul de a (s e) m î r î i; mîrîială. 1. Cf. m î r î i (1). Cf. PONTBRIANT, d. Mîrîitul cîinilor. ap. DDRF. Un mîrîit de cîine o face să tresară. DELAVRANCEA, ap. CADE. 2. P. an a l. Cf. m î r î i (2). Cf. DDRF. Poate că în alte împrejurări s-ar fi pus pe atîta, să-l îmblînzească. Nu însă într-un vagon de tren și nu la miez de noapte era locul și timpul să-i alunge mîrîitul acela clănțănit într-un colț de dinte. V. ROM. februarie 1954, 6. S-au iscat harcât și un mîrîiet. . . cît îți asurzea urechile. SBIERA, P. 300. Mîrîitul omului acestuia nu-mi vine la socoteală. Com. MARIAN. – PI.: mîrîituri. – Și: (regional) mîrîiét s. n. – V. mîrîi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mârâitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a mârâi. DEX '09 DLRLC
- 1.1. Sunet specific scos de câinii ațâțați, nemulțumiți. DEX '09 DLRLC
- Urechile îi prinseră zgomote de pași ușori și mîrîit de cîine. V. ROM. decembrie 1951, 204. DLRLC
-
-
etimologie:
- mârâi DEX '98 DEX '09