9 definiții pentru mânuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.

MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.

mânuitor, ~oare smf [At: C. PETRESCU, A. R. 19 / Pl: ~i, ~oare / E: mânui + -tor] 1 (Udp „de”) Persoană care mânuiește (1) ceva. 2 (Udp „de”; îs) ~ de bani Persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice.

MÂNUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mânuiește ceva. * ~ de bani persoană care primește, păstrează și eliberează bani publici. [Sil. -nu-i-] /a mânui + suf. ~tor

MÎNUITÓR, -OÁRE, mînuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mînuiește ceva. Aci, cunoștințele mînuitorului de cuțite s-au oprit. C. PETRESCU, A. R. 19. 2. (în expr.) Mînuitor de bani publici = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice. V. casier.

actór-mânuitór s. m. Artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii) ◊ „În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie.” Sc. 16 V 73 p. 6. ◊ „Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor. I.B. 11 I 74 p. 3. ◊ „La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete”. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5 (din actor + mânuitor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânuitór (-nu-i-) s. m., pl. mânuitóri

mânuitór s. m. (sil. -nu-i-), pl. mânuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNUITÓR s. manipulator. (~ de bani.)

MÎNUITOR s. manipulator. (~ de bani.)

Intrare: mânuitor
  • silabație: mâ-nu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânuitor
  • mânuitorul
  • mânuitoru‑
plural
  • mânuitori
  • mânuitorii
genitiv-dativ singular
  • mânuitor
  • mânuitorului
plural
  • mânuitori
  • mânuitorilor
vocativ singular
  • mânuitorule
plural
  • mânuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânuitor, -oare mânuitoare

  • 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: manipulator, -oare (persoană) attach_file un exemplu
    exemple
    • Aci, cunoștințele mînuitorului de cuțite s-au oprit. C. PETRESCU, A. R. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Mașinist.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mașinist, -ă (persoană)

etimologie:

  • Mânui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09