MÎNUITOR, -OARE, mînuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mînuiește ceva. Aci, cunoștințele mînuitorului de cuțite s-au oprit. C. PETRESCU, A. R. 19. 2. (în expr.) Mînuitor de bani publici = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice. V. casier.