17 definiții pentru mântuitor
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuiește (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În religia creștină) Care mântuiește (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. 4. N. pr. m. art. Denumire sub care este cunoscut Isus Hristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
mântuitor, ~oare [At: PSALT. HUR., ap. DLR / V (îvr) măn~, (înv) măntuitoriu, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: mântui + -tor] 1 a Care mântuie (1). 2 a (Spc) Care eliberează. 3 a (Bis) Care izbăvește de păcate Si: (îvr) măntuitornic. 4-6 smf Persoană care mântuie (1-3). 7 sma Iisus Hristos. 8 a (Îvp) Care vindecă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂNTUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care mântuie de o situație grea. 2) Care mântuie de păcate. [Sil. -tu-i-] /a mântui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÂNTUITÓR2 m. art. rel. Trimis al lui Dumnezeu; Isus Hristos. [Sil. -tu-i-] /a mântui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mântuitor a. care mântue: faceți cruci mântuitoare AL. ║ m. cel ce mântue, în special Salvatorul lumii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măntuitor, ~oare a vz mântuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măntuitoriu, ~oare a vz mântuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mântuitoriu, ~oare a vz mântuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNTUITÓR, -OÁRE, mîntuitori, -oare, adj. 1. Care mîntuiește; salvator, izbăvitor, eliberator. Se duc cîntînd pe stradă și-n mintea tuturor E-o dulce-nflăcărare de gînd mîntuitor. PĂUN-PINCIO, P. 93. Nu afla un singur gînd mîntuitor, un singur chip de scăpare. SLAVICI, O. I 61. ◊ (Substantivat) Dacă se văzu scăpat, îmbrățișă pe mîntuitorul său și-i mulțumi. ISPIRESCU, L. 19. Au venit trei mîntuitori care au scăpat din robia unui zmeu cumplit pe fata cea mică a împăratului. POPESCU, B. II 103. Sobiețki... mîntuitorul Vienei, să fie nevoit pentru a doua oară a da pas turcilor. NEGRUZZI, S. I 168. ◊ (Substantivat, m. sg.; în religia creștină) Nume dat lui Iisus Hristos. (Cu pronunțare dialectală) [Candela] ardea... sub icoana îmbrăcată cu argint a Mîntuitoriului. EMINESCU, N. 58. 2. (Rar) Care vindecă; tămăduitor. Romanii... au dat preste apele cele mîntuitoare de la Mehadia. ISPIRESCU, U. S0.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mîntuitór, -oáre adj. Care te mîntuĭește, salvator. S. m. Epitet respectuos dat luĭ Hristos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mântuitor (-tu-i-) adj. m., pl. mântuitori; f. sg. și pl. mântuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mântuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. mântuitóri; f. sg. și pl. mântuitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNTUITÓR adj., s. art. 1. adj. izbăvitor, salvator, (înv.) spăsitor. 2. s. art. (BIS.) Hristos, Iisus, Mesia (art.).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÂNTUITÓR adj. v. dezrobitor, eliberator, liberator, salvator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNTUITOR adj. (BIS.) izbăvitor, salvator, (înv.) spăsitor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mîntuitor adj. v. DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR. SALVATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: mân-tu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mântuitor, mântuitoareadjectiv
- sinonime: dezrobitor eliberator liberator salvator
- Se duc cîntînd pe stradă și-n mintea tuturor E-o dulce-nflăcărare de gînd mîntuitor. PĂUN-PINCIO, P. 93. DLRLC
- Nu afla un singur gînd mîntuitor, un singur chip de scăpare. SLAVICI, O. I 61. DLRLC
- Dacă se văzu scăpat, îmbrățișă pe mîntuitorul său și-i mulțumi. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
- Au venit trei mîntuitori care au scăpat din robia unui zmeu cumplit pe fata cea mică a împăratului. POPESCU, B. II 103. DLRLC
- Sobiețki... mîntuitorul Vienei, să fie nevoit pentru a doua oară a da pas turcilor. NEGRUZZI, S. I 168. DLRLC
-
- sinonime: tămăduitor
- Romanii... au dat preste apele cele mîntuitoare de la Mehadia. ISPIRESCU, U. S0. DLRLC
-
-
etimologie:
- Mântui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09