17 definiții pentru mântuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuiește (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În religia creștină) Care mântuiește (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. 4. N. pr. m. art. Denumire sub care este cunoscut Isus Hristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.

mântuitor, ~oare [At: PSALT. HUR., ap. DLR / V (îvr) măn~, (înv) măntuitoriu, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: mântui + -tor] 1 a Care mântuie (1). 2 a (Spc) Care eliberează. 3 a (Bis) Care izbăvește de păcate Si: (îvr) măntuitornic. 4-6 smf Persoană care mântuie (1-3). 7 sma Iisus Hristos. 8 a (Îvp) Care vindecă.

MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor.

MÂNTUITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care mântuie de o situație grea. 2) Care mântuie de păcate. [Sil. -tu-i-] /a mântui + suf. ~tor

MÂNTUITÓR2 m. art. rel. Trimis al lui Dumnezeu; Isus Hristos. [Sil. -tu-i-] /a mântui + suf. ~tor

mântuitor a. care mântue: faceți cruci mântuitoare AL. ║ m. cel ce mântue, în special Salvatorul lumii.

măntuitor, ~oare a vz mântuitor

măntuitoriu, ~oare a vz mântuitor

mântuitoriu, ~oare a vz mântuitor

MÎNTUITÓR, -OÁRE, mîntuitori, -oare, adj. 1. Care mîntuiește; salvator, izbăvitor, eliberator. Se duc cîntînd pe stradă și-n mintea tuturor E-o dulce-nflăcărare de gînd mîntuitor. PĂUN-PINCIO, P. 93. Nu afla un singur gînd mîntuitor, un singur chip de scăpare. SLAVICI, O. I 61. ◊ (Substantivat) Dacă se văzu scăpat, îmbrățișă pe mîntuitorul său și-i mulțumi. ISPIRESCU, L. 19. Au venit trei mîntuitori care au scăpat din robia unui zmeu cumplit pe fata cea mică a împăratului. POPESCU, B. II 103. Sobiețki... mîntuitorul Vienei, să fie nevoit pentru a doua oară a da pas turcilor. NEGRUZZI, S. I 168. ◊ (Substantivat, m. sg.; în religia creștină) Nume dat lui Iisus Hristos. (Cu pronunțare dialectală) [Candela] ardea... sub icoana îmbrăcată cu argint a Mîntuitoriului. EMINESCU, N. 58. 2. (Rar) Care vindecă; tămăduitor. Romanii... au dat preste apele cele mîntuitoare de la Mehadia. ISPIRESCU, U. S0.

mîntuitór, -oáre adj. Care te mîntuĭește, salvator. S. m. Epitet respectuos dat luĭ Hristos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mântuitor (-tu-i-) adj. m., pl. mântuitori; f. sg. și pl. mântuitoare

mântuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. mântuitóri; f. sg. și pl. mântuitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNTUITÓR adj., s. art. 1. adj. izbăvitor, salvator, (înv.) spăsitor. 2. s. art. (BIS.) Hristos, Iisus, Mesia (art.).

MÂNTUITÓR adj. v. dezrobitor, eliberator, liberator, salvator.

MÎNTUITOR adj. (BIS.) izbăvitor, salvator, (înv.) spăsitor.

mîntuitor adj. v. DEZROBITOR. ELIBERATOR. LIBERATOR. SALVATOR.

Intrare: mântuitor
mântuitor adjectiv
  • silabație: mân-tu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mântuitor
  • mântuitorul
  • mântuitoru‑
  • mântuitoare
  • mântuitoarea
plural
  • mântuitori
  • mântuitorii
  • mântuitoare
  • mântuitoarele
genitiv-dativ singular
  • mântuitor
  • mântuitorului
  • mântuitoare
  • mântuitoarei
plural
  • mântuitori
  • mântuitorilor
  • mântuitoare
  • mântuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mântuitor, mântuitoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care mântuie, salvează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se duc cîntînd pe stradă și-n mintea tuturor E-o dulce-nflăcărare de gînd mîntuitor. PĂUN-PINCIO, P. 93. DLRLC
    • format_quote Nu afla un singur gînd mîntuitor, un singur chip de scăpare. SLAVICI, O. I 61. DLRLC
    • format_quote Dacă se văzu scăpat, îmbrățișă pe mîntuitorul său și-i mulțumi. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Au venit trei mîntuitori care au scăpat din robia unui zmeu cumplit pe fata cea mică a împăratului. POPESCU, B. II 103. DLRLC
    • format_quote Sobiețki... mîntuitorul Vienei, să fie nevoit pentru a doua oară a da pas turcilor. NEGRUZZI, S. I 168. DLRLC
  • 2. rar Care mântuiește, care vindecă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: tămăduitor
    • format_quote Romanii... au dat preste apele cele mîntuitoare de la Mehadia. ISPIRESCU, U. S0. DLRLC
  • 3. în religia creștină Care mântuiește, izbăvește (de păcate). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Mântui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.