opțiuni
  • info

14 definiții pentru salvator (s.m.)

din care

Explicative DEX

SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

salvator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: salva + -tor] (Adesea prin lărgirea sensului și figurat) 1-2 (Persoană) care salvează sau poate salva Si: mântuitor, (înv) mântuielnic. 3-4 (Spc) (Persoană) care dezrobește sau poate dezrobi Si: dezrobitor (1-2).

SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

SALVATOR, -OARE, salvatori, -oare, adj. Care salvează sau poate salva. Stinsese becul de pe noptieră de cîteva ori și tot de atîtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț. REBREANU, R. I 45. Se opri din citit. Îi veni deodată în minte o idee salvatoare. BART, E. 23. ◊ (Substantivat) Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. Adu-ți aminte că patria d-tale nu va fi ingrată către salvatorii ei. GHICA, A. 158.

SALVATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator].

SALVATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)

SALVATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care salvează; izbăvitor. Remediu ~. Idee ~oare. /a salva + suf. ~tor

salvator a. și m. mântuitor.

* salvatór, -oáre adj. și s. (lat. salvator). Care salvează, mîntuitor, mîntuitore: Hristos, salvatoru omeniriĭ.

Ortografice DOOM

salvator adj. m., s. m., pl. salvatori; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoare

salvator adj. m., s. m., pl. salvatori; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoare

salvator adj. m., s. m., pl. salvatori; f. sg. și pl. salvatoare

Sinonime

SALVATOR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mântuitor, (înv.) mântuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu ești ~ul meu!) 3. adj. v. salutar. 4. adj. v. mântuitor.

SALVATOR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mîntuitor, (înv.) mîntuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu ești ~ meu!) 3. adj. providențial, salutar. (Împrejurare ~.) 4. adj. (BIS.) izbăvitor, mîntuitor, (înv.) spăsitor.

Intrare: salvator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salvator
  • salvatorul
  • salvatoru‑
plural
  • salvatori
  • salvatorii
genitiv-dativ singular
  • salvator
  • salvatorului
plural
  • salvatori
  • salvatorilor
vocativ singular
  • salvatorule
plural
  • salvatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

salvator, salvatorisubstantiv masculin
salvatoare, salvatoaresubstantiv feminin
salvator, salvatoareadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care salvează sau poate salva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: izbăvitor
    • format_quote Stinsese becul de pe noptieră de cîteva ori și tot de atîtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț. REBREANU, R. I 45. DLRLC
    • format_quote Se opri din citit. Îi veni deodată în minte o idee salvatoare. BART, E. 23. DLRLC
    • format_quote Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. DLRLC
    • format_quote Adu-ți aminte că patria d-tale nu va fi ingrată către salvatorii ei. GHICA, A. 158. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.