12 definiții pentru mângâios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNGÂIÓS, -OÁSĂ, mângâioși, -oase, adj. (Rar) Mângâietor. – Mângâia + suf. -os.

mângâios, ~oa [At: PSALT. HUR. 66r/6 / P: ~gâi-ios / V: (îvr) ~găi~ (înv) măngăi~, măn~ / Pl: ~oși, ~oase / E: mângia + -os] 1 a (Înv) Milos (1). 2 a (Îvr) Care înșală. 3-4 av, a (Într-un mod) care alină. 5-6 av, a (Într-un mod) care încurajează. 7-8 av, a (Într-un mod) care consolează. 9-10 a, av (într-un mod) care produce încântare. 11-12 av, a (Într-un mod) care exprimă încântare. 13-15 sm, a, av (Persoană) (care acționează) în mod dezmierdător. 16 a (Rar) Liniștit.

MÂNGÂIÓS, -OÁSĂ, mângâioși, -oase, adj. Mângâietor. [Pr.: -gâ-ios] – Mângâia + suf. -os.

mângâios a. 1. care aduce mângâiere: cuvinte mângâioase; 2. ce farmecă prin dulceața-i: cântec mângâios.

măngăios, ~oa a vz mângâios

MÎNGÎIÓS, -OÁSĂ, mîngîioși, -oase, adj. (Mai ales poetic) Mîngîietor, blînd, duios; plăcut, desfătător, încîntător. Era, în miercurea aceea de cireșar, o căldură mîngîioasă de soare și o boare lină stîrnea valuri în întinsele mări galbene de grîu. SADOVEANU, O. I 298. Amintiri... cad grele, mîngîioase Și se sfarmă-n suflet trist. EMINESCU, O. I 105. Învață-ne cuvinte de-acele mîngîioase. NEGRUZZI, S. II 64.

mîngîĭós, -ĭoásă adj. Care aduce mîngîĭere: cuvînt, cîntec mîngîĭos. Adv. În mod mîngîĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mângâiós (rar) adj. m., pl. mângâióși; f. mângâioásă, pl. mângâioáse

mângâiós adj. m., pl. mângâióși; f. sg. mângâioásă, pl. mângâioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNGÂIÓS adj. v. afectuos, alinător, consolator, desfătător, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, încântător, mângâietor, plăcut, tandru.

mîngîios adj. v. AFECTUOS. ALINĂTOR. CONSOLATOR. DESFĂTĂTOR. DEZMIERDĂTOR. DRAG. DRĂGĂSTOS. DUIOS. IUBITOR. ÎNCÎNTĂTOR. MÎNGÎIETOR. PLĂCUT. TANDRU.

Intrare: mângâios
mângâios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mângâios
  • mângâiosul
  • mângâiosu‑
  • mângâioa
  • mângâioasa
plural
  • mângâioși
  • mângâioșii
  • mângâioase
  • mângâioasele
genitiv-dativ singular
  • mângâios
  • mângâiosului
  • mângâioase
  • mângâioasei
plural
  • mângâioși
  • mângâioșilor
  • mângâioase
  • mângâioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mângâios

  • exemple
    • Era, în miercurea aceea de cireșar, o căldură mîngîioasă de soare și o boare lină stîrnea valuri în întinsele mări galbene de grîu. SADOVEANU, O. I 298.
      surse: DLRLC
    • Amintiri... cad grele, mîngîioase Și se sfarmă-n suflet trist. EMINESCU, O. I 105.
      surse: DLRLC
    • Învață-ne cuvinte de-acele mîngîioase. NEGRUZZI, S. II 64.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mângâia + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09