3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lustrului v vz lustrui

LÚSTRĂ, lustre, s. f. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. [Var.: (înv.) lústru s. n.] – Din fr. lustre.

LÚSTRĂ, lustre, s. f. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. [Var.: (înv.) lústru s. n.] – Din fr. lustre.

LÚSTRU3 s. n. v. lustră.

LÚSTRU2, lustri, s. m. Interval de cinci ani. – Din fr. lustre, lat. lustrum.

LÚSTRU2, lustri, s. m. Interval de cinci ani. – Din fr. lustre, lat. lustrum.

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.

lustră1 sf [At: DEX / V: (înv) lustru1 sn / Pl: ~re / E: fr lustre] Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi.

lustrui [At: POLIZU / V: (îvr) ~ului / Pzi: ~esc / E: lustru2 + -ui] 1 vt A da lustru2 (1) prin frecare unui obiect Si: a șlefui, (îvr) a lustra. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) ferchezui. 4-5 vtr (Pex) A (se) pune într-o lumină favorabilă Si: a (se) lăuda.

LÚSTRU2, lustri, s. m. (Învechit) Interval de cinci ani. Opt lustri de domnire aproape sînt la număr De cînd acest imperiu îl port pe al meu umăr. ALECSANDRI, T. I 345.

LÚSTRU3, lustre, s. n. Lampă cu mai multe brațe, de obicei suspendată de plafonul unei încăperi mari, folosită ca podoabă, ca ornament. Patru lumînări într-un lustru și două în sfeșnicele de pe masă luminau turbure sala. CĂLINESCU, I. C. 97. – Variantă: lústră s. f.

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face să lucească suprafața unui lucru. A lustrui mobila.Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune într-o lumină favorabilă; a se făli, a se lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.

LÚSTRĂ s.f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, care se atârnă de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre].

LÚSTRU s.m. 1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. Perioadă de timp de cinci ani. [< lat. lustrum, cf. fr. lustre, it. lustro].

LÚSTRĂ s. f. lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. (< fr. lustre, it. lustrino)

LÚSTRU1 s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. perioadă de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum)

LÚSTRĂ ~e f. Suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; candelabru; policandru. [Sil. lus-tră] /<fr. lustre[1]

  1. Var. lustru LauraGellner

A LUSTRUÍ ~iésc tranz. (obiecte, suprafețe) A supune unor operații speciale (frecare, poleire, șlefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobilă. /lustru + suf. ~ui

arată toate definițiile

Intrare: lustră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustră
  • lustra
plural
  • lustre
  • lustrele
genitiv-dativ singular
  • lustre
  • lustrei
plural
  • lustre
  • lustrelor
vocativ singular
plural
lustru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustru
  • lustrul
  • lustru‑
plural
  • lustre
  • lustrele
genitiv-dativ singular
  • lustru
  • lustrului
plural
  • lustre
  • lustrelor
vocativ singular
plural
Intrare: lustru (timp)
lustru2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustru
  • lustrul
  • lustru‑
plural
  • lustri
  • lustrii
genitiv-dativ singular
  • lustru
  • lustrului
plural
  • lustri
  • lustrilor
vocativ singular
plural
Intrare: lustrui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lustrui
  • lustruire
  • lustruit
  • lustruitu‑
  • lustruind
  • lustruindu‑
singular plural
  • lustruiește
  • lustruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lustruiesc
(să)
  • lustruiesc
  • lustruiam
  • lustruii
  • lustruisem
a II-a (tu)
  • lustruiești
(să)
  • lustruiești
  • lustruiai
  • lustruiși
  • lustruiseși
a III-a (el, ea)
  • lustruiește
(să)
  • lustruiască
  • lustruia
  • lustrui
  • lustruise
plural I (noi)
  • lustruim
(să)
  • lustruim
  • lustruiam
  • lustruirăm
  • lustruiserăm
  • lustruisem
a II-a (voi)
  • lustruiți
(să)
  • lustruiți
  • lustruiați
  • lustruirăți
  • lustruiserăți
  • lustruiseți
a III-a (ei, ele)
  • lustruiesc
(să)
  • lustruiască
  • lustruiau
  • lustrui
  • lustruiseră
lustrului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lustră lustru

  • 1. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: candelabru policandru attach_file un exemplu
    exemple
    • Patru lumînări într-un lustru și două în sfeșnicele de pe masă luminau turbure sala. CĂLINESCU, I. C. 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

lustrui lustrului

  • 1. A da lustru (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • A lustrui mobila.
      surse: DLRLC
    • Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) găti, a (se) ferchezui.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ferchezui găti
      • 1.3.1. prin extensiune A (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: făli lăuda attach_file un exemplu
        exemple
        • Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Lustru + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98

lustru (timp)

  • 1. Interval de cinci ani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Opt lustri de domnire aproape sînt la număr De cînd acest imperiu îl port pe al meu umăr. ALECSANDRI, T. I 345.
      surse: DLRLC
  • 2. în Antichitate Procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani.
    surse: DN MDN '00

etimologie: