lustrului v vz lustrui

lustră² sf vz lustru²

lustră¹ sf [At: DEX / V: (înv) lustru¹ sn / Pl: ~re / E: fr lustre] Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi.

lustru² sn vz lustră

lustrui [At: POLIZU / V: (îvr) ~ului / Pzi: ~esc / E: lustru² + -ui] 1 vt A da lustru² (1) prin frecare unui obiect Si: a șlefui, (îvr) a lustra. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) ferchezui. 4-5 vtr (Pex) A (se) pune într-o lumină favorabilă Si: a (se) lăuda.

LUSTRĂ s. f. v. lustru³.

LUSTRU³, lustre, s. n. Lampă cu mai multe brațe, de obicei suspendată de plafonul unei încăperi mari, folosită ca podoabă, ca ornament. Patru lumînări într-un lustru și două în sfeșnicele de pe masă luminau turbure sala. CĂLINESCU, I. C. 97. – Variantă: lustră s. f.

LUSTRU², lustri, s. m. (Învechit) Interval de cinci ani. Opt lustri de domnire aproape sînt la număr De cînd acest imperiu îl port pe al meu umăr. ALECSANDRI, T. I 345.

LUSTRUI, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face să lucească suprafața unui lucru. A lustrui mobila. ▭ Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune într-o lumină favorabilă; a se făli, a se lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.

LUSTRĂ s.f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, care se atîrnă de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre].

LUSTRU s.n. v. lustră.

LUSTRU s.m. 1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. Perioadă de timp de cinci ani. [< lat. lustrum, cf. fr. lustre, it. lustro].

LUSTRĂ s. f. lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. (< fr. lustre, it. lustrino)

LUSTRU¹ s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. perioadă de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum)

LUSTRĂ ~e f. Suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; candelabru; policandru. [Sil. lus-tră] /<fr. lustre^[1]

A SE LUSTRUI mă ~iesc intranz. 1) A se găti manifestând o deosebită grijă pentru aspectul exterior. 2) fig. A-și atribui calități, merite, etalându-le; a se prezenta într-o lumină foarte favorabilă; a se lăuda. /lustru + suf. ~ui

A LUSTRUI ~iesc tranz. (obiecte, suprafețe) A supune unor operații speciale (frecare, poleire, șlefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobilă. /lustru + suf. ~ui

lustru m. period de 5 ani (la vechii Romani): opt lustri de domnire AL.

lustruì v. a da lustru, a polei.

2) lústru n., pl. urĭ (lat. lustrum). Spațiu de cincĭ anĭ la Romanĭ.

lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu.

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre

lustru¹ (perioadă de cinci ani) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, 3 sg. lustruiește, imperf. 1 lustruiam; conj. prez. 1 sg. să lustruiesc, 3 să lustruiască

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre

lustru¹ (interval de timp) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 să lustruiască

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre^[1]

lustru (interval) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustrui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, imperf. 3 sg. lustruia; conj. prez. 3 sg. și pl. lustruiască

lustrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, conj. lustruiască)

lustru (perioadă de 5 ani), -ștri.

LUSTRUI vb. 1. a fățui. (A ~ un obiect.) 2. v. șlefui. 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.)

LUSTRUI vb. 1. a fățui. (A ~ un obiect.) 2. a șlefui, (înv. și reg.) a sclivisi. (A ~ un metal.) 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.)

LÚSTRĂ (< fr.) s. f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. Cunoscută din sec. 9 în Orientul Mijlociu, a fost folosită mai ales în Spania și Italia. Inițial era alcătuită din patru brațe orizontale din lemn sculptat, așezate, de obicei, în formă de cruce, prevăzute cu locașuri pentru lumânări sau ulei.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.