4 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNĂ, (I 3, II) luni, s. f. I. 1. Astru, satelit al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții. ◊ Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, când se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; înfățișarea Lunii în acest moment; crai-nou. Lună plină = momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele și i se vede întregul disc iluminat de Soare; Luna văzută în întregime. ◊ Expr. A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu ști ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simț practic. A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil. A promite (și) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. A cere (și) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. Câte-n lună și-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate. A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit. A-i răsări (cuiva) luna în cap = a cheli. ♦ (Adjectival) Foarte curat, strălucitor. ◊ (Adverbial) Parchet lustruit lună. 2. Lumină reflectată de Lună (I 1). ◊ Loc. adv. La (sau pe) lună = la (sau pe) lumina Lunii. 3. Satelit al unei planete. II. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii (I 1) în jurul Pământului. Lună calendaristică = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revoluție a Lunii (I 1), în care e divizat anul calendaristic. Lună siderală = perioadă de revenire a Lunii în dreptul aceleiași stele fixe. Lună sinodică = lunație. Lună solară = interval de timp egal cu a douăsprezecea parte din anul solar. 2. (Astron.) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. ◊ Lună de miere = prima perioadă dintr-o căsătorie considerată a fi cea mai plăcută. ◊ Loc. adv. Pe lună = lunar (1). Cu luna = (închiriat sau angajat) cu plată lunară. Cu lunile sau luni de-a rândul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni (până într-un an). – Lat. luna.

lu [At: (cca. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459/13 / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: ml luna] 1 sf Satelit natural al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții. 2 sf (Ast; îs) ~ nouă Moment în care Luna (1) este în conjuncție cu Soarele. 3 sf (Pex) Înfățișare a lunii (1) în acest moment Si: (pop) crai-nou. 4 sf (Pop; îs) ~ tânără (sau seacă) Lună (1) aflată în primul pătrar, atunci când se află în conjuncție cu Soarele și se vede pe cer o parte din suprafața ei luminată. 5 sf Aspect al lunii (1) în această fază. 6 sf (Pop; îe) A fi făcut la ~ plină A fi somnambul. 7 sfs) ~ plină (sau reg, întreagă, împlinită, veche) Fază a lunii (1) când aceasta se află în opoziție cu soarele și se vede pe cer luminată în întregime. 8 sf Perioadă de timp când luna (1) are această înfățișare. 9 sf (Pop; îe) A fi ca o ~ plină A fi cu obrazul (sau fața) rotund(ă) și plin(ă). 10 sf (Pop; îs) ~ veche, ~ la sfârșit, (reg) ~ pișcată Ultimă fază a lunii (1), când aceasta este în conjuncție cu soarele și se vede o mică porțiune din suprafața ei luminată, în forma unei seceri subțiri. 11 sf Timp în care luna (1) are această înfățișare. 12 sf (Îrg; îla) (De) sub ~ Care se află pe pământ. 13 sf (Pex; îal) Care se află în univers. 14 sf (Îlav) Câte-n ~ și în stele (sau și în soare) Tot ce se poate închipui. 15 sf (Pop; îe) A promite (cuiva) (și) ~na de pe cer A promite (cuiva) ceva imposibil de realizat. 16 sf (Pop; îe) A cere (și) ~na de pe cer A cere foarte mult. 17 sf (Pop; îe) A apuca (sau a prinde) ~na cu dinții (și soarele cu picioarele) A încerca realizarea unui lucru aproape imposibil sau greu accesibil. 18 sf (Fam; îe) A trăi (sau a fi căzut) în (din) ~ A fi rupt de realitate. 19 sf (Rar; îe) Parcă e căzut din ~ Se spune despre cineva aiurit și lipsit de simț practic. 20 sf (Pop; îe) A da (a arunca sau a zvârli) cu barda (cu toporul sau cu pușca) în ~ A se comporta irațional. 21 sf (Reg; îe) A fi un (îm)pușcă-n ~ A fi nebun. 22 sf (Trs; îe) A azvârli cu pălăria după ~ A se comporta ca un om beat. 23 sf (Fam; îe) A lătra (sau a urla) (precum câinele) la ~ A protesta inutil. 24 sf (Trs; îe) A scos ~na din fântână Se spune despre cineva prost și neîndemânatic. 25 sf (Rar; îe) A fi cu ~na în cap A fi labil psihic. 26 sf (Reg; îe) A se schimba (sau a fi schimbător) ca ~na A fi inconsecvent în păreri sau în comportare. 27 sf (Reg; îcs) De-a ~na Joc de copii, în care participanții, așezați spate în spate, se ridică unul pe celălalt, rostind „Luna!”. 28 sf (Pop; îe) A-i răsări (sau a-i ieși cuiva) ~na în cap (sau în ceafă) A cheli. 29 sf (Mol; îe) A i se vedea (cuiva) ~na A fi evidentă sărăcia cuiva. 30 sf (Arg; îe) A atinge pe cineva la ~nă A-i da cuiva o lovitură în cap. 31-32 a, av (Care este) strălucitor. 33 sf (Pex) Lumină a lunii (1). 34 sf Suprafață a lunii (1) pe care are loc aselenizarea Si: sol. 35 sf (Pop; îe) A fi (o) ~ ca ziua Se spune despre o noapte foarte luminoasă. 36 sf (Înv; îs) Boală de (sau din) ~ Somnambulism. 37 sf (Înv; îas) Epilepsie. 38 sf (Îlav) La sau pe, sub, rar în ~ La (sau pe, sub, în) lumina lunii (1). 39 sf (Pop; îe) A se zări de ~ A răsări luna (1). 40 sf (Lpl) Satelit natural al unei planete. 41 sf Imagine a lunii (1) sau simbolurile diverselor faze ale ei imprimate în peceți, în sigilii, pe calendare, pe steaguri etc. 42 sf (Înv) Semilună turcească. 43 sf (Pop; În religiile păgâne; adesea și ca nume propriu) Zeitate feminină. 44 sf (Reg; îs) ~na ochiului (sau ochilor) sau ~na neagră Pupilă. 45 sf (Trs; îs) ~ de inel (sau inel cu ~) Piatră strălucitoare de inel. 46 sf (Bot; reg; îc) ~na-și-Soarele Buruiană-de-nouă-laturi (Ranunculus auricornus). 47 sf (Bot; îrg; îc) ~na-apei Specie de bumbac nedefinită mai îndeaproape. 48 sf (Reg; îs) ~nile fundului Doagă mică. 49 sf (Rar) Argint. 50 sf (Rar; îs) ~na mare (sau mică) Velă. 51 sf lnterval de timp care corespunde unei revoluții a Lunii (1) în jurul Pământului. 52 sfs) ~ calendaristică Fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revoluție a lunii (1), în care e divizat anul calendaristic. 53 sf (Îs) ~ sinodică (îvr, ~ lunară) Lunație (2). 54 sf (Îs) ~ siderală (rar, siderică) Perioadă de revenire a lunii (1) în dreptul aceleiași stele fixe. 55 sf (Îs) ~ zodiacală (sau draconitică, rar, draconică) Interval de timp dintre două treceri succesive ale lunii (1) prin dreptul aceluiași nod (sau prin același punct nodal) al orbitei sale. 56 sf (Îs) ~ anormală (sau anormalistică) Interval de timp necesar lunii (1) pentru a reveni la perigeu. 57 sf (Îs) ~ solară Interval de timp egal cu a douăsprezecea parte din anul solar. 58 sf (Îs) ~ periodică (sau tropică) Interval de timp corespunzător descrierii de către lună (1) a 360° de longitudine. 59 sf (Ast) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de la 28 până la 31 de zile. 60 sf (Pgn) Interval de timp de aproximativ 30 de zile consecutive. 61 sf (Udp „în”, „după”, „peste” etc. sau „în curs de”) Precizează momentul sau durata acțiunii. 62 sf (Înv; îla) De toată ~na Care apare în fiecare lună (60). 63 sf (Înv; îlav) De ~ Pentru fiecare lună (60). 64 sf (D. plante; îal) Care ajunge la maturitate și rodește în timp de aproximativ o lună (60). 65 sf (D. plante; îal) Care apare și se recoltează timpuriu. 66-67 sf (Îljv) Cu ~na (Care este angajat) cu plată lunară. 68 sf (Îlav) ~ de (rar după) ~ sau din ~ în ~ În fiecare lună (59), în mod neîntrerupt. 69 sf (Înv; îlav) În (sau pe) toată ~na ori în toate ~nile Lunar (9). 70 sf (Îlav) La (o) ~ sau (la două, trei etc. ~ni o dată) O singură dată la interval de o lună (60). 71 sf (Îlav) Până într-o ~ sau până în două (trei etc.) ~ni În curs de o lună, de două (de trei etc.) luni. 72 sf (Îlav) Acum (sau, pop, acu) o ~ (două, trei etc.) Cu o lună, cu două, cu trei etc. sau câteva luni în urmă. 73 sf (Îlav) Cu ~nile Timp de mai multe luni. 74 sf (Pop; îlav) La ~na câinilor (sau a cailor) Niciodată. 75 sfs) ~ de miere Prima lună (60) dintr-o căsătorie. 76 sf (Pex) Perioadă de început a unei căsnicii, considerată a fi cel mai fericit timp din viața celor căsătoriți. 77 sf (Udp „de”) Perioadă de 30 de zile consecutive, considerată sub aspectul conținutului activităților desfășurate în acest timp. 78 sf (Spc; urmat de determinări în genitiv) Perioadă de timp de 30 de zile consecutive, dedicată în mod oficial unor anumite activități. 79 sf (Lpl; determinat prin „întreg”, „de zile”, „de-a rândul”) Timp nedeterminat care cuprinde un număr de luni (59) relativ mare. 80 sf (D. femei; îe) A fi (gravidă) într-o ~ (sau în două, trei etc. ~ni) sau a fi gravidă în prima ~ (sau în a doua, în a treia etc. ~) A fi parcurs o perioadă bine determinată din cele nouă luni (59) de sarcină. 81 sf (Reg; îe) A nu fi de ~nile toate A nu fi născut la termen. 82 sf (Pop; îe) A fi în șapte ~ni sau a-i lipsi (cuiva) o ~ A fi arțăgos. 83 sf (Pop; șîs ~na femeilor) Menstruație.

LUNĂ, (I 3, II) luni, s. f. I. 1. Astru, satelit al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții. ◊ Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, când se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; înfățișarea Lunii în acest moment; crai-nou. Lună plină = momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele și i se vede întregul disc iluminat de soare; Luna văzută în întregime. ◊ Expr. A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu ști ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simț practic. A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil. A promite (și) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. A cere (și) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. Câte-n lună și-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate. A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit. A-i răsări (cuiva) luna în cap = a cheli. ♦ (Adjectival) Foarte curat, strălucitor. ◊ (Adverbial) Parchet lustruit lună. 2. Lumină reflectată de lună (I 1). ◊ Loc. adv. La (sau pe) lună = la (sau pe) lumina lunii. 3. Satelit al unei planete. II. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii (I 1) în jurul Pământului. ◊ Lună calendaristică = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revoluție a lunii (I 1), în care e divizat anul calendaristic. Lună siderală = perioadă de revenire a lunii în dreptul aceleiași stele fixe. Lună sinodică = lunație. Lună solară = interval de timp egal cu a douăsprezecea parte din anul solar. 2. (Astron.) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. ◊ Lună de miere = prima lună dintr-o căsătorie. ◊ Loc. adv. Pe lună = lunar (1). Cu luna = (închiriat sau angajat) cu plată lunară. Cu lunile sau luni de-a rândul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni (până într-un an). – Lat. luna.

LU2, luni, s. f. 1. Interval de timp egal cu aproximativ a douăsprezecea parte dintr-un an. Încet-încet apoi trecură căldurile și veni minunata lună a lui septembrie cu lumină aurie. SADOVEANU, O. VI 227. Va sta o lună, poate două, la Bălcești, cît are concediu, ca să se mai întremeze. CAMIL PETRESCU, O. I 265. Ci tu rămîi în floare ca luna lui april. EMINESCU, O. I 128. ◊ Lună de miere = prima lună după căsătorie. Ridichi de lună v. ridiche.Loc. adv. Pe lună = lunar. Trei husăși plătea tata pe lună pentru mine. CREANGĂ, O. A. 286. Cu luna = închiriat sau angajat cu plata lunar. Citea... în papuci, la gura sobei, în camera lui cu luna. C. PETRESCU, C. V. 237. Cu lunile sau luni de-a rîndul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni. Cu lunile așteptau oamenii la Olt să le vină rîndul la moară. STANCU, D. 29. Luni de zile... [invalidul] și-a tîrît restul trupului. SAHIA, N. 36. Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. (Astron.) Interval de timp corespunzător unei revoluții a lunii.

LU1, (II) luni, s. f. I. 1. Astru satelit al Pămîntului, vizibil mai ales noaptea, cînd reflectă puternic pe pămînt lumina pe care o primește de la soare. Luna se ridica în singurătatea cerului, pălită, ca o foaie rotundă de cositor. SADOVEANU, O. VII 163. Iat-o! Plină despre munte iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. Luna, scoțînd capul de după dealuri, se legăna în văzduh luminînd pămîntul. CREANGĂ, O. A. 156. Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. EMINESCU, O. I 193. Cine n-are dor pe vale Nu știluna cînd răsare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 87. ◊ Lună nouă v. nou. Lună plină v. plin.Expr. A trăi în lună sau a fi căzut (parcă) din lună = a fi rupt de realitate, a-și pierde simțul practic, a fi cu capul în nori. Circumstanța atenuantă pe care... o acordau acestei ființe șubrede, cu capul mare susținut pe un gît ca un vrej, trăind în lună. C. PETRESCU, Î. II 215. Nici nu-nțeleg, – parc-am căzut din lună. Prin suflet simt durerea lumii toată, Pe care însă nimeni niciodată Nu a putut prin vorbe să mi-o spună. D. BOTEZ, P. O 10. A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mîna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil. Cîte-n lună și-n stele (sau în soare) = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri. Toată noaptea mi-a pus fel de fel de întrebări... Cîte-n lună și-n stele. CAMILAR, TEM. 83. Cinsteau și vorbeau; mai ales Ghiță Botgros își dezlegase traista, spunea cîte-n lună și-n stele. SADOVEANU, O. I 48. ◊ (În metafore și comparații) Bocancii lustruiți lună. 2. Lumina astrului definit mai sus. Luna se strecura în fire lungi de aur printre frunzișurile merilor bătrîni. SADOVEANU, O. III 347. Ca un stîlp eu stam în lună. EMINESCU, O. I 55. II. Satelit al unei planete. Lunile lui Jupiter.

LU1 f. 1) Astru, satelit natural al Pământului, pe care îl luminează în timpul nopții, difuzând lumina primită de la Soare. * ~ plină timpul când se vede întregul disc al acestui astru. 2) Timp cât lumina acestui astru se vede pe cer (noaptea). [G.-D. lunii] /<lat. luna

LU2 ~i f. Interval de timp egal cu a douăsprezecea parte a anului. * ~a lui cuptor luna iulie. ~a de miere prima perioadă după căsătorie. Pe ~ lunar. /<lat. luna

lună f. 1. mică planetă ce se învârtește în jurul pământului și-și împrumută lumina dela soare: luna e de 49 de ori mai mică decât pământul și’și face rotațiunea în 27 de zile și 8 ore; în timpul unei rotațiuni lunare complete (adică în 28 1/2 zile), luna trece prin 4 faze diferite: lună nouă, când ea stă drept între pământ și soare; lună plină, când pământul stă în linie dreaptă între lună și soare (fig. cel cu obrazul plin; și rotund); primul și ultimul pătrar, când nu vedem decât un sfert din jumătatea discului luminat; pretinsele influențe asupra moralului atribuite lunei sunt curat imaginare; 2. satelitul unei planete: Jupiter are patru luni; 3. una din cele 12 părți ale anului cuprinzând 30 sau 31 zile (afară de Februarie cu 28 sau 29): luna Maiu e cea mai frumoasă din tot anul; luna de miere, prima lună a noilor căsătoriți. [Lat. LUNA; sensul 3 «lună de zile» se confundă cu o perioadă de rotațiune completă a lunei, satelitul pământului devenind astfel măsurătorul timpului].

lúnă f., pl. ĭ (lat. luna, din *lucna, d. lucére, a luci: it. pv. sp. luna, fr. lune, cat. lluna, pg. lua. Rudă cu vsl. luna. V. alunică 2). Planeta care se învîrtește în prejuru pămîntuluĭ și care ĭa lumină de la soare și luminează pămîntu noaptea. Satelitu uneĭ planete: Joĭe are patru lunĭ. Lumina luniĭ: a călători pe lună, uneorĭ poțĭ citi la lună. Fiecare din cele doŭăsprezece părțĭ ale anuluĭ și care are 30 saŭ 31 de zile, afară de Februariŭ, care are 28, și alte orĭ 29. Luna de mĭere, prima lună a căsătoriiĭ. Om cu fața ca luna, om cu fața prea rătundă și grasă. Cîte’n lună și’n soare, fel de fel de lucrurĭ saŭ vorbe. A-țĭ răsări luna’n cap, (Iron.) a deveni chel. Să n’ajung luna cu mîna și soarele cu picĭoarele (dacă nu spun drept), o formulă de jurămînt glumeț cu care acoperĭ o mincĭună. – Luna e de 49 de orĭ maĭ mică de cît pămîntu și se află la vreo 350,000 de chilometri de el. Ĭa are văĭ, munțĭ și vulcanĭ, dar n’are atmosferă, că nu se văd nourĭ, și razele luminoase care vin de la soare nu se răsfrîng, ceĭa ce împedecă vĭața, cel puțin p. ființe organizate ca noĭ. Ĭa se învîrtește în prejuru pămîntuluĭ în 29 de zile și jumătate, formînd ceĭa ce se numește lună lunară, și se prezentă pămîntuluĭ tot-de-a-una cu aceĭașĭ față, cu alte cuvinte, noĭ nu vedem de cît emisfer al eĭ. Atracțiuniĭ luniĭ, combinate cu a soareluĭ, se datoresc fluxurile oceanuluĭ. – În timpu învîrtiriĭ eĭ luna trece pin 4 faze, după cum se vede o parte din ĭa saŭ toată. Prima fază și ultima se numesc pătraru dintîĭ și cel din urmă (adică primu sfert și ultimu), cînd luna are forma numită semilună. Pătraru dintîĭ se maĭ numește și lună noŭă și craĭ noŭ. Cînd luna se vede toată, se numește lună plină. A patra fază e cînd nu se maĭ vede, din cauza umbreĭ pe care ĭ-o face pămîntu. – Asupra lunaticilor (somnámbulilor) ĭa n’are nicĭ o influență, cum crede poporu.

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

împușca [At: ȘINCAI, HR. II, 198/21 / Pzi: împușc / E: în- + pușcă] 1 vi A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc. 2-3 vi (Fig) A produce pocnete (asemănătoare cu cele) de pușcă. 4 vi (Îc) ~că-n-lună Om îndrăzneț, dar nesocotit. 5 vi A detona o încărcătură explozivă. 6-7 vtr A (se) omorî prin împușcare (1). 8-9 vtr A (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. 10 vt (Spc) A executa un condamnat prin împușcare. 11 vi (D. lichide) A țâșni cu putere în afară dintr-un spațiu închis Si: a exploda, a împroșca. 12 vi (D. tencuieli pe pereți) A se degrada prin umflare, cojire etc. Si: a se coji, a se coșcovi, a se scoroji. 13 vt A nimeri, țintind cu o armă într-un anumit punct. 14 vt (Arg) A câștiga repede și ușor, printr-un expedient, o sumă mare de bani. 15 vt (Arg) A risipi repede o sumă de bani. 16 vt (Fam; îe) A ~ francul A avea o situație materială precară. 17 vt (Fam; îae) A trăi din expediente. 18 vt (Arg) A găsi din întâmplare un obiect. 19 vt A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată.

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

ÎMPUȘCĂ-N-LU s. m. invar. Om nesocotit și cutezător; extravagant. Bre, ce împușcă-n-lună! ALECSANDRI, T. 535. Spune-mi... despre viața ta de holtei, năzdrăvăniile voastre de-mpușcă-n-lună. NEGRUZZI, la TDRG.

împușcă’n-lună m. tânăr desmetic și fără experiență.

împușc’n-lună saŭ împușcă-în-lună m., pl. tot așa. Om desperat și fără nimica sfînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lu (corpul ceresc, timp) s. f., g.-d. art. lunii; pl. luni

lu (astru, perioadă de timp) s. f., g.-d. art. lunii; pl. luni

lu s. f., g.-d. art. lunii; (sateliți ai unei planete, perioade) pl. luni

găinușa-lunii (insectă) (desp. gă-i-) s. f. art., g.-d. art. găinușei-lunii

!împușcă-n-lu (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui împușcă-n-lu; pl. împușcă-n-lu

!găinușa-lunii (insectă) (gă-i-) s. f. art., g.-d. art. găinușei-lunii

!împușcă-n-lu (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împușcă-n-lună; pl. împușcă-n-lu

*Luna (astron.) s. propriu f., g.-d. Lunii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LU s. (ASTRON.) 1. (înv.) mesiță. (~ iunie.) 2. lună sinodică = lunație.

LU s. v. ciclu, menstruație, period.

LU s. (ASTRON.) 1. (înv.) mesiță. (~ iunie.) 2. lună sinodică = lunație.

lu s. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lună (luni), s. f.1. Astru ceresc. – 2. Perioadă de timp. – 3. Menstruație. – Mr., megl. lună, istr. lurę. Lat. lūna (Pușcariu 995; Candrea-Dens., 1018; REW 5163), cf. it., prov., sp. luna, fr. lune, cat. lluna, port. lua. Sensul temporal există din lat. pop. (CIL, III, cf. Pușcariu, Lr., 248), cf. fr. lune de miel (Șiadbei, Problemele vocabularului romîn comun, Iași 1934, 12; exemple it. în Iroaie, BF, VI, 195). Der. lunai (-ia), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă); lunărică, s. f. (nume de vacă); lunatic (var. lunatec), s. m. (somnambul; prostănac), din lat. lūnatĭcus (Pușcariu 996; Candrea-Dens., 1020; der. din bg. lunatek, pentru Domaschke 100, nu e posibilă); lunătăci, vb. (înv., a avea crize de somnambulism); lunătăcie, s. f. (somnambulism); lunăriță, s. f. (iarba-lunii); lunie, s. f. (somnambulism), înv., la Coresi; luni, vb. refl. (înv., a avea crize de somnambulism); lunaș, s. m. (persoană angajată cu luna); lunav, adj. (înv., somnambul), cu suf. sl. -av.Der. neol. lunar, adj., după lat. lunaris; semilună, s. f., din fr. semilune.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împușcă-n lună s.m. (pop.) tânăr bezmetic și fără experiență; dezmățat.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

lună, luni s. f. Interval de timp egal cu a douăsprezecea parte dintr-un an. ◊ Lună liturgică = subdiviziune a anului liturgic (bisericesc), care începe cu septembrie (nu cu ianuarie, ca în calendarul civil) și sfârșește cu august. – Din lat. luna.

LUNĂ (< lat. luna) s. f. I. (Cu regim de nume propriu) Satelitul natural al Pământului, de formă aproape sferică, având diametrul de 3476 km. Masa: 7,35 x 1022 kg (1,23% din cea a Pământului). Distanța medie de la Pământ 384.000 km (356.000 la perigeu și 406.700 la apogeu). L. are o mișcare de revoluție în jurul Pământului a cărei durată este egală cu durata de rotație în jurul propriei axe, astfel explicându-se de ce prezintă aceeași față de Pământ. L. se vede pe cer datorită reflectării luminii primită de la Soare. Accelerarea gravitației este de șase ori mai mică decât cea terestră. Perioada siderală a L. este de 27,321661 zile solare medii, iar cea sinodică de 29,3506 zile solare. Relieful L. este accidentat datorită numărului mare de cratere de proveniență meteoritică. Temperatura la suprafața L. variază între c. 130°C pe partea însorită și c. -150°C pe partea umbrită. În 1959, satelitul sovietic „Luna 2” a atins pentru prima dată suprafața L. Prima aselenizare a fost realizată de stația sovietică „Luna 9”, la 31 ian. 1966, urmată de stația americană „Surveyor 1”, la 30 mai 1966. La 21 iul. 1969, cosmonautul american Neil Armstrong, comandantul navei cosmice „Apollo 11”, a făcut primii pași pe Lună. II. 1. Iluminare produsă de Lună pe Pământ, prin reflectarea luminii Soarelui; aspect al Lunii, fază a acesteia. ◊ L. nouă = momentul când Luna este în conjuncție cu Soarele și se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; aspectul Lunii în acest moment. L. plină = momentul când Luna este în opoziție cu Soarele și se vede întregul său disc iluminat de soare; Luna văzută în întregime. V. pătrar, crai-nou.Expr. A trăi în lună sau a fi căzut (parcă) din lună = a nu ști ce se petrece în jurul său, anu fi la curent; a fi rupt de realitate. ♦ Timpul cât Luna se află pe cer. ♦ (Adjectival) Foarte curat, strălucitor. (Adverbial) Parchetul lustruit lună. III. S. f. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii în jurul Pământului; lunație. ◊ L. draconitică v. draconitic. 2. Fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. ◊ Loc. Pe lună = lunar (1). Cu luna = cu plata lunară.

Luna de miere – Expresia ar veni din Orient și s-ar găsi consemnată în vestita carte Zend Avesta a vechilor perși. Voltaire susține acest lucru în romanul său: Zadig (1747), capitolul III: „... prima lună de căsătorie, cum scrie în cartea lui Zend, e luna de miere, iar a doua – luna de pelin...” Din această ultimă completare se poate trage concluzia că orientalii voiau să arate cît de puțin ține dulceața căsniciei: o lună ! Ca expresie însă, luna de miere a dovedit că durează de veacuri, pe tot globul. Ea semnifică o înțelegere, o armonie de scurtă durată. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lună adj. invar. foarte curat.

a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată.

a promite (cuiva) luna de pe cer / marea cu sarea expr. a promite (cuiva) ceva irealizabil sau intangibil, a promite (cuiva) tot ce își dorește.

a toca câte-n lună și-n soare expr. a vorbi mult și fără rost.

lună de miere expr. (tox.) 1. prima perioadă a unui novice în ale consumului de droguri. 2. plăcere provocată de consumul de heroină.

picat din lună expr. 1. amețit, năuc, buimac. 2. rupt de realitate.

Intrare: lună
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lu
  • luna
plural
  • luni
  • lunile
genitiv-dativ singular
  • luni
  • lunii
plural
  • luni
  • lunilor
vocativ singular
plural
substantiv propriu (SP046FS)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Luna
plural
genitiv-dativ singular
  • Lunii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: găinușa-lunii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușa-lunii
plural
genitiv-dativ singular
  • găinușei-lunii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: împușcă-n-lună (s.f.)
împușcă-n-lună2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
plural
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
genitiv-dativ singular
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
plural
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
vocativ singular
plural
Intrare: împușcă-n-lună (s.m.)
împușcă-n-lună1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
plural
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
genitiv-dativ singular
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
plural
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
  • împușcă-n-lu
  • ‑mpușcă-n-lu
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lu, lunisubstantiv feminin
Lunasubstantiv propriu feminin articulat

  • 1. (numai) singular Astru, satelit al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • format_quote Luna se ridica în singurătatea cerului, pălită, ca o foaie rotundă de cositor. SADOVEANU, O. VII 163. DLRLC
    • format_quote Iat-o! Plină despre munte iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • format_quote Luna, scoțînd capul de după dealuri, se legăna în văzduh luminînd pămîntul. CREANGĂ, O. A. 156. DLRLC
    • format_quote Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. EMINESCU, O. I 193. DLRLC
    • format_quote Cine n-are dor pe vale Nu știluna cînd răsare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 87. DLRLC
    • diferențiere Astru satelit al Pământului, vizibil mai ales noaptea, când reflectă puternic pe Pământ lumina pe care o primește de la Soare. DLRLC
    • 1.1. Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, când se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; înfățișarea Lunii în acest moment; crai-nou. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Lună plină = momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele și i se vede întregul disc iluminat de Soare; Luna văzută în întregime. DEX '09 NODEX
    • 1.3. (și) adjectival Foarte curat. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu ști ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simț practic, a fi cu capul în nori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Circumstanța atenuantă pe care... o acordau acestei ființe șubrede, cu capul mare susținut pe un gît ca un vrej, trăind în lună. C. PETRESCU, Î. II 215. DLRLC
      • format_quote Nici nu-nțeleg, – parc-am căzut din lună. Prin suflet simt durerea lumii toată, Pe care însă nimeni niciodată Nu a putut prin vorbe să mi-o spună. D. BOTEZ, P. O 10. DLRLC
    • chat_bubble A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A promite (și) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A cere (și) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Câte-n lună și-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată noaptea mi-a pus fel de fel de întrebări... Cîte-n lună și-n stele. CAMILAR, TEM. 83.
      • format_quote Cinsteau și vorbeau; mai ales Ghiță Botgros își dezlegase traista, spunea cîte-n lună și-n stele. SADOVEANU, O. I 48. DLRLC
    • chat_bubble A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A-i răsări (cuiva) luna în cap = cheli. DEX '09 DEX '98
      sinonime: cheli
  • 2. (numai) singular Timp cât lumina acestui astru se vede pe cer (noaptea). NODEX
  • 3. (numai) singular Lumină reflectată de Lună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luna se strecura în fire lungi de aur printre frunzișurile merilor bătrîni. SADOVEANU, O. III 347. DLRLC
    • format_quote Ca un stîlp eu stam în lună. EMINESCU, O. I 55. DLRLC
  • 4. Satelit al unei planete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lunile lui Jupiter. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii în jurul Pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încet-încet apoi trecură căldurile și veni minunata lună a lui septembrie cu lumină aurie. SADOVEANU, O. VI 227. DLRLC
    • format_quote Va sta o lună, poate două, la Bălcești, cît are concediu, ca să se mai întremeze. CAMIL PETRESCU, O. I 265. DLRLC
    • format_quote Ci tu rămîi în floare ca luna lui april. EMINESCU, O. I 128. DLRLC
    • 5.1. Lună calendaristică = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revoluție a Lunii, în care e divizat anul calendaristic. DEX '09 DEX '98
    • 5.2. Lună siderală = perioadă de revenire a Lunii în dreptul aceleiași stele fixe. DEX '09
    • 5.3. Lună sinodică = lunație. DEX '09
      sinonime: lunație
    • 5.4. Lună solară = interval de timp egal cu a douăsprezecea parte din anul solar. DEX '09
  • 6. astronomie Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • diferențiere Interval de timp corespunzător unei revoluții a lunii. DLRLC
    • 6.1. Luna lui cuptor = luna iulie. NODEX
    • 6.2. Lună de miere = prima perioadă dintr-o căsătorie considerată a fi cea mai plăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 6.3. Ridichi de lună. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe lună = lunar. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Trei husăși plătea tata pe lună pentru mine. CREANGĂ, O. A. 286. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu luna = (închiriat sau angajat) cu plată lunară. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Citea... în papuci, la gura sobei, în camera lui cu luna. C. PETRESCU, C. V. 237. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu lunile sau luni de-a rândul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni (până într-un an). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cu lunile așteptau oamenii la Olt să le vină rîndul la moară. STANCU, D. 29. DLRLC
      • format_quote Luni de zile... [invalidul] și-a tîrît restul trupului. SAHIA, N. 36. DLRLC
      • format_quote Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
  • comentariu Pentru sensul (1.) se folosește substantivul propriu Luna. DOOM 2
etimologie:

împușcă-n-lună, împușcă-n-lusubstantiv masculin invariabil
împușcă-n-lună, împușcă-n-lusubstantiv feminin invariabil

  • 1. Om îndrăzneț, cutezător, dar nesocotit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: extravagant
    • format_quote Bre, ce împușcă-n-lună! ALECSANDRI, T. 535. DLRLC
    • format_quote Spune-mi... despre viața ta de holtei, năzdrăvăniile voastre de-mpușcă-n-lună. NEGRUZZI, la TDRG. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.