ÎMPUȘCĂ-N-LUNĂ s. m. invar. Om nesocotit și cutezător; extravagant. Bre, ce împușcă-n-lună! ALECSANDRI, T. 535. Spune-mi... despre viața ta de holtei, năzdrăvăniile voastre de-mpușcă-n-lună. NEGRUZZI, la TDRG.

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. și f. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. și refl. (pers. 3; despre tencuieli) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat, special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

împușca [At: ȘINCAI, HR. II, 198/21 / Pzi: împușc / E: în- + pușcă] 1 vi A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc. 2-3 vi (Fig) A produce pocnete (asemănătoare cu cele) de pușcă. 4 vi (Îc) ~că-n-lună Om îndrăzneț, dar nesocotit. 5 vi A detona o încărcătură explozivă. 6-7 vtr A (se) omorî prin împușcare (1). 8-9 vtr A (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. 10 vt (Spc) A executa un condamnat prin împușcare. 11 vi (D. lichide) A țâșni cu putere în afară dintr-un spațiu închis Si: a exploda, a împroșca. 12 vi (D. tencuieli pe pereți) A se degrada prin umflare, cojire etc. Si: a se coji, a se coșcovi, a se scoroji. 13 vt A nimeri, țintind cu o armă într-un anumit punct. 14 vt (Arg) A câștiga repede și ușor, printr-un expedient, o sumă mare de bani. 15 vt (Arg) A risipi repede o sumă de bani. 16 vt (Fam; îe) A ~ francul A avea o situație materială precară. 17 vt (Fam; îae) A trăi din expediente. 18 vt (Arg) A găsi din întâmplare un obiect. 19 vt A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată.

ÎMPUȘCĂN-LUNĂ sm. F Tîlhar: Hoții cei de ~ De caftan ne-au desbrăcat (ALECS.) ¶ 2 Derbedeu; desmetic: cîțiva zaplani de ~ intră în odaia lui (I.-GH.).

LUNĂ (pl. -ni) sf. 1 💫 Satelit al Pămîntului care se învîrtește în jurul lui în 27 de zile, 7 ore, 43 de minute și 11 secunde și-l iluminează în timpul nopții; luna e de 385 de ori mai apropiată de noi decît soarcele și e de 49 de ori mai mică decît Pămîntul; ea n’are lumină proprie, ci o primește de la soare (🖼 2969, 2970; diferitele aspecte pe care le prezintă, după cum primește mai multă sau mai puțină lumină de la soare pe fața pe care o vedem noi se numesc „fazele lunii”; se zice că e ~nouă, cînd stă drept între pămînt și soare și nu se vede de loc pe cer; poporul numește însă ~ nouă, faza lunii cînd apare pe cer numai ca o secere (vezi mai jos); e ~plină, Ⓟ ~ veche, cînd pămîntul stă în linie dreaptă între lună și soare; se zice că e „primul pătrar” sau „ultimul pătrar”, cînd luna se arată numai ca un corn sau ca o secere; „primul pătrar” e numit de popor ~ nouă sau „craiu nou” (👉 🖼 2056), 👉 CRAIU 6; luna răsare, apune, crește, descrește; răsăritul, apusul lunii; minte, de stă soarele ’n loc, iar luna se bagă după nor de rușine (RET.); cearcănul (Mold. țărcălanul) lunii; petele din ~; poporul vede în petele din ~ scena uciderii lui Avel de către Cain; eclipsă, întunecime de ~; cînd e întunecime de ~, poporul crede că o mănîncă vîrcolacii; cînd pe ~ o mănîncă vîrcolacii, va fi războiu ori răzmiriță (GOR.); (P): cîte în ~ și în soare, tot ce-și poate cineva închipui, de toate: rugăciuni și cîte ’n ~ și în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesățios balaur (ISP.); (P): a lătra ca cîinele la ~, a striga împotriva aceluia căruia nu-i poate face nici un rău, a amenința pe cineva fără să-i poată face vre-un rău; a asvîrli, a împușca cu barda în ~ 👉 BARDĂ 1; împușcă ’n lună 👉 ÎMPUȘCĂ’N-LUNĂ ¶ 2 🌦 Lumina lunii; pe ~, la lumina lunii, cînd strălucește luna pe cer: noaptea, pe ~, le spune povești (VLAH.) ¶ 3 💫 Satelitul unei planete: lunile lui Jupiter ¶ 4 📆 Fie-care din cele 12 părți ale anului, de cîte 30 sau 31 de zile (afară de Februare, care are numai 28 sau 29): luna Marte are 31 de zile; în luna lui Maiu cîmpul e presărat de flori; la începutul, la sfîrșitul lunii; pe ~, pe timpul unei luni: are o mie de lei pe ~; luna de miere, întîia lună a căsătoriei ¶ 5 🩺 Ⓟ Soroc, menstruație [lat. luna].

ÎMPUȘCA, împușc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.

împușcă’n-lună m. tânăr desmetic și fără experiență.

împușc’n-lună saŭ împușcă-în-lună m., pl. tot așa. Om desperat și fără nimica sfînt.

!împușcă-n-lună (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui împușcă-n-lună; pl. împușcă-n-lună

!împușcă-n-lună (pop.) s. m. și f., g.-d. lui împușcă-n-lună; pl. împușcă-n-lună

împușcă-n-lună s. m. invar.

împușcă-n lună s.m. (pop.) tânăr bezmetic și fără experiență; dezmățat.