LUNĂ², luni, s. f. 1. Interval de timp egal cu aproximativ a douăsprezecea parte dintr-un an. Încet-încet apoi trecură căldurile și veni minunata lună a lui septembrie cu lumină aurie. SADOVEANU, O. VI 227. Va sta o lună, poate două, la Bălcești, cît are concediu, ca să se mai întremeze. CAMIL PETRESCU, O. I 265. Ci tu rămîi în floare ca luna lui april. EMINESCU, O. I 128. ◊ Lună de miere = prima lună după căsătorie. Ridichi de lună v. ridiche. ◊ Loc. adv. Pe lună = lunar. Trei husăși plătea tata pe lună pentru mine. CREANGĂ, O. A. 286. Cu luna = închiriat sau angajat cu plata lunar. Citea... în papuci, la gura sobei, în camera lui cu luna. C. PETRESCU, C. V. 237. Cu lunile sau luni de-a rîndul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni. Cu lunile așteptau oamenii la Olt să le vină rîndul la moară. STANCU, D. 29. Luni de zile... [invalidul] și-a tîrît restul trupului. SAHIA, N. 36. Mi-a fost luni întregi mînie Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. (Astron.) Interval de timp corespunzător unei revoluții a lunii.