3 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMÂNARE, lumânări, s. f. 1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides).Lat. luminaria.

LUMINARE s. f. 1. Acțiunea de a (se) lumina. 2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv.; însoțit de un adj. pos.) Luminăție. – V. lumina.

lumânare sf [At: COD. VOR.2 15/15 / V: (înv) ~min~, număn~, număra~ / Pl: ~nări / E: ml luminaria] 1 Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară, stearină etc., având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină Cf faclă (1), făclie (1), lumină (34). 2 (Pex) Orice obiect care servește la luminat. 3 (Îf lumenare) Candelă. 4-5 (Îljv) (Drept) ca ~a (Care este) foarte drept. 6 (Pop; îlav) Pe la aprinsul ~nărilor Pe înserate. 7 (Pop; îe) A muri (sau a se stinge) fără ~ A muri pe neașteptate. 8 (Îlav) La ~ La lumina lumânării (1). 9 (Pop; îe) A ține (cuiva) ~a A veghea pe cineva în momentul morții ținându-i lumânarea (1) aprinsă. 10 (Reg; îe) A lua mucul ~nării A lua puțin din ceva. 11 (Reg; îe) A mânca mucul ~nării A fi în mare pericol. 12 (Pop; îe) A-și mânca ~a cu feștilă cu tot A-și pierde onoarea. 13 (Pop; îe) A căuta (pe cineva sau ceva) cu ~a A căuta pe cineva sau ceva cu multă insistență. 14-15 (Pfm; îe) A căuta ceartă (sau bătaie) cu ~a A căuta (ceartă sau) bătaie cu orice preț. 16 (Înv; îs) ~ de vânt Faclă (1). 17 (Thl; îs) ~a lui Jablonchoff Dispozitiv făcut cu scopul ca lumina arcului electric să se păstreze constantă. 18 Lumină (1) produsă de lumânare (1) sau de făclie (1). 19 (Reg; șîs ~a puțului sau ~a fântânii) Prăjină de la fântâna cu cumpănă de care se atârnă ciutura și care intră în fântână cu găleata Si: (reg) lumânărică (5). 20 (Reg) Parte a coșului de la leasa de pescuit. 21 (Reg) Parte a rotilei de la plug. 22 (Înv) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă. 23 Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung și dens Si: coada-boului, coada-lupului, coada-vacii, corovatic, lipan, lumânărica-domnului, lumânărică (8), luminăriță, pur (Verbascum phlomoides). 24 (Îs) ~ de gaz Lampă care luminează prin arderea gazului. 25 (Reg; îs) ~ de gheață Țurțuri de gheață. 26 (Pop; îe) A umbla cu ~a (după)... A insista mult într-o acțiune. 27-28 (Pfm; îe) A-i sufla (cuiva) în ~ (A pricinui sau) a dori cuiva moartea. 29 (Pop; îe) A se arde ca musca la ~ A se înșela. 30 (Pop; îe) A fi cu ~a în mână A se afla în pragul morții. 31 (Rar; îe) A arde (pe cineva) ~a la deget A fi constrâns de împrejurări. 32 (Reg; lpl; d. copii) Secreție produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. corectat(ă)

luminare2 sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: lumina] 1 Emitere a luminii (1) Si: luminat1 (1). 2 (Îvr) Strălucire. 3 (Trs) Fulgerare. 4 (Fig) Clarificare. 5 (Fig) Instruire. 6 (Îvr) Luminăție.

LUMÂNARE, lumânări, s. f. 1. Obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. ◊ Loc. adv. și adj. (Drept) ca lumânarea = foarte drept. La lumânare = la lumina lumânării. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). 2. (Înv.) Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egala cu o candelă. 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides).Lat. luminaria.

LUMINARE, luminări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) lumina. 2. Fig. Instruire; educare. 3. (Înv., rar; însoțit de un adj. pos.) Luminăție. – V. lumina.

LUMINARE, (3) luminări, s. f. Acțiunea de a (se) lumina. 1. Producere de lumină (I 1). Sistem de luminare. ♦ (Învechit; concretizat) Lumină. A zilei luminare de pe cer acum s-a stins. NEGRUZZI, S. II 14. 2. Fig. Cultivare a minții, instruire; educare, lămurire. Luminarea culturală a țărănimii muncitoare nu poate fi despărțită de ridicarea nivelului de cunoștințe agrotehnice ale acesteia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 2/1. Țăranul romîn are drept nu numai la pămînt... dar are drept la luminarea minții lui prin carte și cultură. SADOVEANU, E. 25. 3. (Învechit, însoțit de un adjectiv posesiv) Luminăție. Cu luminările sale bezădele ( = beizadele) trăiesc foarte bine, căci mult mă iubesc. KOGĂLNICEANU, S. 6.

LUMÎNARE, lumînări, s. f. 1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară, stearină, seu sau altă materie grasă solidă și avînd la mijloc un fitil de bumbac care, aprins, arde cu flacără, producînd lumină. Pe masa din mijlocul odăii ardea o lumînare de seu, într-un sfeșnic de lut, smălțuit cu verde. BUJOR, S. 35. Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, P. 125. Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. EMINESCU, O. I 130. ◊ (Mil.) Lumînare fumigenă v. fumigen.Expr. (Drept) ca lumînarea = foarte drept. Sta... drept ca lumînarea și le privea cu băgare de seamă. CREANGĂ, P. 271. Pe la aprinsul lumînărilor v. aprins1. Să-l pici (sau să-l fi picat) cu lumînarea (sau cu ceară) v. pica. A căuta (ceva) cu lumînarea = a căuta (ceva) cu multă stăruință, a-și da toată silința (pentru a găsi ceva). Și-o găsit gineri în sfîrșit?... Slavă domnului!... că mult o mai umblat căutîndu-i cu lumînarea. ALECSANDRI, T. I 156. A căuta (cuiva) ceartă (sau gîlceavă, pricină) cu lumînarea v. căuta (I 1). 2. Plantă erbacee, înaltă, cu flori gălbui și mari dispuse într-un spic lung și dens (Verbascum phlomoides); coada-boului, coada-lupului.

LUMÂNARE ~ări f. Obiect de formă cilindrică, făcut din ceară sau parafină, având un fitil în interior, care, fiind aprins, produce lumină. * (Drept) ca ~area ideal de drept. La ~ la lumina lumânării. 2) Plantă erbacee înaltă, cu flori de culoare galbenă-deschisă, dispuse într-un spic lung. /<lat. luminaria

lumânare f. 1. materie ce s’aprinde, arde și luminează: lumânare de său, la aprinsul lumânărilor; 2. Bot. lumânărică. [Lat. LUMINARIA].

luminare f. 1. acțiunea de a lumina: 2. fig. cultivare, instruire: luminarea spiritului; 3. luminăție: Luminarea Sa.

lumináre f. Acțiunea de a lumina. Vechĭ. Luminăție: Luminarea Sa.

lumînáre f., pl. ărĭ (lat. luminare, pl. -aria, fr. lumière, vsp. lumnera). Vălătuc de ceară, de seŭ, de stearină, de parafină ș. a. cu un fitil în mijloc, care, cînd îl aprinzĭ, arde și luminează. Pe la aprinsu lumînărilor, pe înserate, pe înoptate. Drept ca lumînarea, foarte drept, în pozițiune verticală. A ținea cuĭva lumînarea, a fi pe lîngă el cînd e aproape să moară (după obiceĭu de a aprinde mortuluĭ o lumînare). Prov. După sfînt, și lumînarea (saŭ tămîĭa), după persoană, așa și considerațiunea arătată eĭ. V. fachie, masala, lampă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lumânare s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări

!luminare s. f., g.-d. art. luminării; pl. luminări

!Luminarea Ta/Sa/Voastră (înv.) loc. pr., g.-d. LuminăriiTale/Sale/Voastre

+Luminările Voastre (înv.) loc. pr. pl.

lumânare s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări

luminare s. f., g.-d. art. luminării

!Luminarea Sa (înv.) loc. pr., g.-d. Luminării Sale, pl. Luminările Lor

lumânare s. f., g.-d. art. lumânării; pl. lumânări

luminare s. f., g.-d. art. luminării; pl. luminări

Luminarea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUMÂNARE s. v. brusture, lipan, prăjină.

LUMÂNARE s. 1. (pop.) lumină, (reg.) vedere. (O ~ aprinsă.) 2. v. lumânărică.

LUMINARE s. 1. luminat. (~ unui colț întunecat.) 2. v. înseninare.

STINGĂTOARE DE LUMÂNĂRI s. v. mucarniță.

LUMÂNARE s. 1. (pop.) lumină, (reg.) vedere. (O ~ aprinsă.) 2. (BOT.; Verbascum phlomoides) lumînărică, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii.

LUMINARE s. 1. luminat. (~ unui colț întunecat.) 2. înseninare, limpezire. (~ cerului.)

lumînare s. v. BRUSTURE. LIPAN. PRĂJINĂ.

stingătoare de lumînări s. v. MUCARNIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lumînare (lumînări), s. f.1. Lumină. – 2. Făclie, faclă. – Var. mr. luminare, megl. luminare, megl. luminari. Lat. lumĭnare (Pușcariu 992; Candrea-Dens., 1015; REW 5162); ar putea fi și un der. intern, din lumina.Der. lumînărar, s. m. (fabricant de lumînări); lumînărărie, s. f. (magazin de lumînări); lumînărică, s. f. (lumînare; un joc de copii; plantă, Verbascum thapsus). Cf. lume, lumină.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

luminarii s. f. pl. Lucernale. – Din fr. luminoire (< lat. luminaria).

EREMURUS M. B., LUMINARE VEGETALĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din centrul și vestul Asiei, cca 30 specii, erbacee, semirobuste, cu rizom. Frunze liniare, cca 1 m lungime, în rozetă, din mijlocul căreia pornește tija florală, cilindrică și dreaptă, care depășește 3 m înălțime, avînd în vîrf inflorescența corimbiformă, compusă din sute de flori în formă de stea, divers colorate.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o căuta cu lumânarea expr. 1. a se comporta imprudent; a se expune accidentărilor. 2. a căuta cearta cu orice preț. 3. (d. copii) a se purta astfel încât să atragă asupra sa o pedeapsă.

a se prăji la lumânare expr. (adol., stud.) a muri.

a ține lumânarea expr. (pop.) a privi un cuplu care face dragoste.

lumânare, lumânări s. f. minge șutată cu stângăcie, pe verticală, de un jucător de fotbal.

Intrare: luminarii
luminarii substantiv feminin
substantiv feminin (F170)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • luminarii
  • luminariile
genitiv-dativ singular
plural
  • luminarii
  • luminariilor
vocativ singular
plural
Intrare: lumânare
lumânare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lumânare
  • lumânarea
plural
  • lumânări
  • lumânările
genitiv-dativ singular
  • lumânări
  • lumânării
plural
  • lumânări
  • lumânărilor
vocativ singular
plural
lumănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminare
  • luminarea
plural
  • luminări
  • luminările
genitiv-dativ singular
  • luminări
  • luminării
plural
  • luminări
  • luminărilor
vocativ singular
plural
numănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
numărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numărare
  • numărarea
plural
  • numărări
  • numărările
genitiv-dativ singular
  • numărări
  • numărării
plural
  • numărări
  • numărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: luminare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminare
  • luminarea
plural
  • luminări
  • luminările
genitiv-dativ singular
  • luminări
  • luminării
plural
  • luminări
  • luminărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lumânare, lumânărisubstantiv feminin

  • 1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină. DEX '09 DLRLC
    diminutive: lumânărică
    • format_quote Pe masa din mijlocul odăii ardea o lumînare de seu, într-un sfeșnic de lut, smălțuit cu verde. BUJOR, S. 35. DLRLC
    • format_quote Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, P. 125. DLRLC
    • format_quote Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. DLRLC
    • format_quote Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. EMINESCU, O. I 130. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială locuțiune adjectivală (Drept) ca lumânarea = foarte drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sta... drept ca lumînarea și le privea cu băgare de seamă. CREANGĂ, P. 271. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială locuțiune adjectivală La lumânare = la lumina lumânării. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Pe la aprinsul lumânărilor. DLRLC
    • chat_bubble Să-l pici (sau să-l fi picat) cu lumânarea (sau cu ceară). DLRLC
    • chat_bubble A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-o găsit gineri în sfîrșit?... Slavă domnului!... că mult o mai umblat căutîndu-i cu lumînarea. ALECSANDRI, T. I 156. DLRLC
    • chat_bubble A căuta (cuiva) ceartă (sau gâlceavă, pricină) cu lumânarea. DLRLC
    • chat_bubble A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă). DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit Unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă. DEX '09
  • 3. Plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung (Verbascum phlomoides). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

luminare, luminărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) lumina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Cultivare a minții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luminarea culturală a țărănimii muncitoare nu poate fi despărțită de ridicarea nivelului de cunoștințe agrotehnice ale acesteia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 2/1. DLRLC
    • format_quote Țăranul romîn are drept nu numai la pămînt... dar are drept la luminarea minții lui prin carte și cultură. SADOVEANU, E. 25. DLRLC
  • 3. învechit Însoțit de un adjectiv posesiv: luminăție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: luminăție
    • format_quote Cu luminările sale bezădele (= beizadele) trăiesc foarte bine, căci mult mă iubesc. KOGĂLNICEANU, S. 6. DLRLC
etimologie:
  • vezi lumina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.