19 definiții pentru lujer luger


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÚJER, lujeri, s. m. Tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee); ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase. – Et. nec.

LÚJER, lujeri, s. m. Tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee); ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase. – Et. nec.

lujer sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 107 / V: (reg) aluger, (îvr) hluger sn, luger / Pl: ~i, (rar; sn) ~e / E: cf srb hlud] 1 Tulpină sau porțiune de tulpină subțire, la plantele erbacee Si: cocean (1), cotor (2), hlujan (1), pai, tulci, vrej. 2 Ramură tânără, de 1-2 ani, la plantele lemnoase Si: lăstar1 (1), mlădiță. 3 (Fig) Om bine făcut Si: voinic. 4 (Fig) Urmaș. 5 (Bot; Trs; îf luger; îc) ~u-broaștei Măcriș (Rumex acetosella).

LÚJER, lujeri, s. m. (Bot.) Porțiune de tulpină sau de ramură crescută în decursul unui an; (sens curent) tulpină sau porțiune de tulpină subțire. Lujer de dovleac.Ceea ce spori uimirea lui Ladima și o transformă într-o încîntare... fu un șir lung de flori cu lujer înalt. CAMIL PETRESCU, N. 75. Cu ce am greșit vouă de-mi frîngeți oasele parc-ați călca pe lujeri uscați? DELAVRANCEA, S. 206. – Pl. și: (s. n.) lujere. – Variantă: lúger (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177) s. m.

LÚJER ~i m. 1) Tulpină sau porțiune de tulpină (a unei plante erbacee). 2) Ramură tânără (de 1-2 ani) a unei plante lemnoase. /Orig. nec.

lujer m. 1. cotor; 2. vârfurile și ramurile tinere de viță [V. hluj].

hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ, cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÚJER s. (BOT.) tulpină. (~ de stânjenel.)

LUJER s. (BOT.) tulpină. (~ de stînjenel.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lújer (lújere), s. n. – Tulpină, vrej, cocean. – Var. hluj(er), luger, hlujan. Sb. lužanj „praz”, lužan „narcisă”, lužanjica „zambilă”. Pentru tranziția semantică, cf. sp. puerro și porreta. Der. din sl. hladŭ „bețișor” (Cihac, II, 139; Byhan 314) este mai puțin probabilă. Din hlujan s-a obținut hlujer prin schimb de suf. și apoi hluj, sing. refăcut (Byck-Graur 28).

Intrare: lujer
lujer1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lujer
  • lujerul
  • lujeru‑
plural
  • lujeri
  • lujerii
genitiv-dativ singular
  • lujer
  • lujerului
plural
  • lujeri
  • lujerilor
vocativ singular
plural
lujer2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lujer
  • lujerul
  • lujeru‑
plural
  • lujere
  • lujerele
genitiv-dativ singular
  • lujer
  • lujerului
plural
  • lujere
  • lujerelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luger
  • lugerul
plural
  • lugeri
  • lugerii
genitiv-dativ singular
  • luger
  • lugerului
plural
  • lugeri
  • lugerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lujer luger

  • 1. Tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee); ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cocean tulpină attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lujer de dovleac.
      surse: DLRLC
    • Ceea ce spori uimirea lui Ladima și o transformă într-o încîntare... fu un șir lung de flori cu lujer înalt. CAMIL PETRESCU, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Cu ce am greșit vouă de-mi frîngeți oasele parc-ați călca pe lujeri uscați? DELAVRANCEA, S. 206.
      surse: DLRLC

etimologie: