lujer (lujere), s. n. – Tulpină, vrej, cocean. – Var. hluj(er), luger, hlujan. Sb. lužanj „praz”, lužan „narcisă”, lužanjica „zambilă”. Pentru tranziția semantică, cf. sp. puerro și porreta. Der. din sl. hladŭ „bețișor” (Cihac, II, 139; Byhan 314) este mai puțin probabilă. Din hlujan s-a obținut hlujer prin schimb de suf. și apoi hluj, sing. refăcut (Byck-Graur 28).