LUJER, lujeri, s. m. (Bot.) Porțiune de tulpină sau de ramură crescută în decursul unui an; (sens curent) tulpină sau porțiune de tulpină subțire. Lujer de dovleac. ▭ Ceea ce spori uimirea lui Ladima și o transformă într-o încîntare... fu un șir lung de flori cu lujer înalt. CAMIL PETRESCU, N. 75. Cu ce am greșit vouă de-mi frîngeți oasele parc-ați călca pe lujeri uscați? DELAVRANCEA, S. 206. – Pl. și: (s. n.) lujere. – Variantă: luger (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177) s. m.