2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lucit, ~ă a [At: PAMFILE, CR. 149 / Pl: ~ciți, ~e / E: luci] 1 Care lucește (1). 2 (Pex) Care strălucește. 3 (Pop; îe) A fi sărac ~ pământului A fi foarte sărac. 4 (Olt; d. modul de a vorbi) Răspicat. 5 (Îvr; d. oameni) Remarcabil.

LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).

LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere).

luci1 [At: DOSOFTEI, PS. 27/14 / Pzi: lucesc / E: ml luceo, -ere] 1 vi (D. aștri sau alte surse de lumină) A răspândi lumină (1). 2 vi (Pex) A străluci. 3 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. Si: a scânteia, a sclipi. 4 vi (Pfm; îe) A-i ~ ochii departe A dori altceva decât ceea ce i se oferă. 5 vi (D. obiecte cu suprafața netedă) A sclipi din cauza luminii. 6-7 vi (Fig; d. idei, sentimente) A apărea (în mod brusc sau) pentru scurt timp. 8 vi (Fig; d. oameni) A se remarca prin calități deosebite. 9 vt (Ban; Mun) A mângâia.

LUCI, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, aștri și alte izvoare de lumină) A răspîndi lumină, a fi luminos, a străluci. Afară stătuse ploaia; printre pîlcuri de nouri lucea din cînd în cînd soarele. SADOVEANU, O. IV 332. Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint. ALECSANDRI, O. 221. Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140. 2. A reflecta lumină, a sclipi din cauza luminii, a scînteia. Fierul plugului, uns bine, lucea în soare. CAMILAR, TEM. 317. În fund, în văi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81. Ude, negre, luceau cheiurile de piatră de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233. ♦ (Despre ochi) A fi plin de strălucire, de viață, de foc; a fi expresiv, a sclipi. Sub arcurile sprîncenilor, luceau doi ochi negri și plini de foc. DUNĂREANU, CH. 177. Baciu era om tînăr și ochii luceau în capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88. Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172. ◊ (Cu inversarea construcției) Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar suferința care lucea ca o nebunie în ochii lui Tudor îi ținea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp; a izbucni. Deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210. În ochii lui Zaharia Duhu nu luci însă ascuțimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398. ♦ A se evidenția prin calități deosebite. (Poetic) Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: (rar) luce (EMINESCU, O. I 68).

A LUCI pers. 3 ~ește intranz. 1) (despre surse de lumină, corpuri) A răspândi lumină; a arde; a lumina. 2) A avea luciu, reflectând emanația unei surse de lumină. 3) fig. (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curățeniei); a sclipi; a străluci. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a scânteia; a sclipi. 5) fig. (despre idei, gânduri) A apărea pentru scurt timp în minte. /<lat. lucire

lucì v 1. a lumina (vorbind mai ales de soare); 2. a străluci. [Lat. LUCESCERE].

lucésc v. intr. (lat. lûcesco, lûcire îld. lûcére, d. lux, lûcis, lumină, rudă cu vgr. leukós, alb. și got. liuhath, germ. licht, lumină; pv. pg. luzir, vfr. luisir, nfr. luire, sp. lucir. V. strălucesc, lumină). Strălucesc, am splendoare: auru, diamantu, scînteĭa, focu lucește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

luci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lucesc, 3 sg. lucește, imperf. 1 luceam; conj. prez. 1 sg. să lucesc, 3 să lucească

luci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lucesc, imperf. 3 sg. lucea; conj. prez. 3 să lucească

luci vb., ind. prez. 3 pl. lucește, imperf. 3 sg. lucea; conj. prez. 3 sg. și pl. lucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUCI vb. 1. a străluci. (Un metal care ~.) 2. v. lumina. 3. v. sclipi. 4. v. sclipi. 5. v. străluci.

LUCI vb. 1. a străluci. (Un metal care ~.) 2. a bate, a lumina, a străluci. (Luna ~ în fereastră.) 3. a clipi, a licări, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a străfulgera. (Luminițe ~ în noapte.) 4. a licări, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a sticli, a străluci. (Ochii îi ~.) 5. a scînteia, a sclipi, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

luci (lucesc, lucit), vb. – A străluci. – Mr. luțescu, luțire, istr. (rezluțescu). Lat. lucῑre, var. a lui lucĕre (Densusianu, Lr., 147; Pușcariu 988; Candrea-Dens., 1009; REW 5136); cf. prov., port. luzir, v. fr. luisir (fr. luire), sp. lucir.Der. luciu, adj. (strălucitor; lustruit); luciu, s. n. (strălucire; sclipire; suprafață lustruită sau netedă) deverbal, a cărui întîlnire cu sl. lučĭ „lumină”, sb., cr., slov. luč „lumină” pare întîmplătoare; luceală, s. f. (înv., luciu); lucioară, s. f. (varietate de pere); lucios, adj. (lucitor, strălucitor, neted); lucitor, adj. (strălucitor). – Der. neol. lucid, adj., din fr. lucide; luciditate, s. f., din fr. lucidité; translucid, adj., din fr. translucide; luciolă, s. f. (licurici), din it. lucciola, împrumut literar al romantismului, fără circulație reală. – Cf. lucoare, lumină, străluci, luced.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sol lucet omnibus (lat. „Soarele lucește pentru toți”) – dicton prin care se înțelege că oamenii se nasc egali în fața vieții, că bunurile pămîntului sînt hărăzite tuturor, că drepturile naturale, drepturile cetățenești, legile sînt făurite spre a fi deopotrivă pentru toată lumea, aidoma razelor soarelui.

Intrare: lucit
lucit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: luci (vb.)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • luci
  • lucire
  • lucit
  • lucitu‑
  • lucind
  • lucindu‑
singular plural
  • lucește
  • luciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lucesc
(să)
  • lucesc
  • luceam
  • lucii
  • lucisem
a II-a (tu)
  • lucești
(să)
  • lucești
  • luceai
  • luciși
  • luciseși
a III-a (el, ea)
  • lucește
(să)
  • lucească
  • lucea
  • luci
  • lucise
plural I (noi)
  • lucim
(să)
  • lucim
  • luceam
  • lucirăm
  • luciserăm
  • lucisem
a II-a (voi)
  • luciți
(să)
  • luciți
  • luceați
  • lucirăți
  • luciserăți
  • luciseți
a III-a (ei, ele)
  • lucesc
(să)
  • lucească
  • luceau
  • luci
  • luciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

luci, lucescverb

  • 1. A răspândi lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Afară stătuse ploaia; printre pîlcuri de nouri lucea din cînd în cînd soarele. SADOVEANU, O. IV 332. DLRLC
    • format_quote Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. EMINESCU, O. IV 157. DLRLC
    • format_quote Alba lună sus lucește Ca icoană de argint. ALECSANDRI, O. 221. DLRLC
    • format_quote Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. ALEXANDRESCU, P. 140. DLRLC
  • 2. A sclipi din cauza luminii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scânteia
    • format_quote Fierul plugului, uns bine, lucea în soare. CAMILAR, TEM. 317. DLRLC
    • format_quote În fund, în văi, lucea un iaz. SADOVEANU, O. VII 81. DLRLC
    • format_quote Ude, negre, luceau cheiurile de piatră de-a lungul portului aproape gol. BART, E. 233. DLRLC
    • 2.1. (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sclipi
      • format_quote Sub arcurile sprîncenilor, luceau doi ochi negri și plini de foc. DUNĂREANU, CH. 177. DLRLC
      • format_quote Baciu era om tînăr și ochii luceau în capul lui ca la un drac. POPESCU, B. III 88. DLRLC
      • format_quote Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172. DLRLC
      • format_quote Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină; dar suferința care lucea ca o nebunie în ochii lui Tudor îi ținea pe tustrei treji. SADOVEANU, O. VII 63. DLRLC
  • 3. figurat (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izbucni
    • format_quote Deodată îmi lucește în minte minunatul vers al poetului. SADOVEANU, O. VII 210. DLRLC
    • format_quote În ochii lui Zaharia Duhu nu luci însă ascuțimea nici unei ironii. C. PETRESCU, A. 398. DLRLC
    • 3.1. A se remarca prin calități deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote poetic Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ persoana a 3-a singular și: luce. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.