15 definiții pentru loitră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

loitră sf [At: DOSOFTEI, V. S. mai 124r/24 / V: (reg) leo~, leut~, lieut~, lio~, lio~, loin~, ~re, lui~ / A și: loitră / Pl: ~re / E: srb lo(j)tra, mg lojtra, ucr луйтра] 1 (Înv) Scară lungă folosită la asaltul cetăților. 2 (Reg) Scară. 3 (Trs; îe) Acum mă cobor pe ~re Formulă prin care cineva refuză să facă ce i se cere. 4 (Trs; prc) Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. 5 Fiecare dintre cele două părți laterale ale carului sau ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci Si: draghină, (reg) loitrană, loitrar (1), loitrete (1), loitriță (3). 6 (Olt; lpl; îs) ~re lungi Fiecare dintre cele două bare de lemn care se fixează peste capetele curmezișurilor, paralel cu loitrele (5) carului, pentru a transporta grâu, fân etc. Si: loitrar (2), loitriță (4). 7 (Reg) Împletitură de pari fixată pe podul carului, pentru a transporta grâu, fân etc. 8 (Reg) Împletitură de nuiele în formă de ladă, care se fixează pe sanie pentru a transporta nutrețul. 9 (Buc) Loitrar (7). 10 (Trs) Suport în formă de scară, care se agață de grinzi în casele țărănești și de care se atârnă carne sau cârnați. 11 (Mun) Fiecare dintre cele două stinghii transversale, legate cu tei de mâinile cutiței la leasa de pescuit. 12 (Reg) Scară la moară. corectată

LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din sb. lo(i)tra.

LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din scr. lo(i)tra.

LÓITRĂ, loitre, s. f. Fiecare din cele două părți laterale ale căruței țărănești, în formă de scară, așezate în dungă pe vîrtejul dinainte și pe perinoc și sprijinite de leuci; draghină. Se apropie de căruță și se reazimă de loitră. PREDA, Î. 119. Uite bîta mea; băgată colo sub loitra carului! GALACTION, O. I 289. – Pronunțat: loi-.

LÓITRĂ ~e f. Fiecare dintre cele două părți laterale, în formă de scară, ale coșului unui car. [Sil. loi-tră] /<săș. loiter, sb. lojtra

loitră f. unul din cele două lemne ce formează laturile carului: loitra are forma unei scări așezată în lat. [Rut. LOITRA, din nemț. LEITER].

lóĭtră f., pl. e (cr. lojtra, sîrb. lotra, bg. ritla, rut. luĭtra, pol. letra, ung. lojtorja, létra, d. germ. leiter, în Carintia loĭtr, scară, loĭtră). Vechĭ. Scară de suit pe zid (în Let. e, 473, lontră). Azĭ. Sud. Draghină, fiecare din cele doŭă laturĭ ale căruțeĭ (formată din doĭ carîmbĭ unițĭ pin stinghiĭ). – În vest loítră (Iov. 208). V. scoarță, leasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lóitră (loi-tră) s. f., g.-d. art. lóitrei; pl. lóitre

lóitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lóitrei; pl. lóitre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÓITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carâmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)

LOITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carîmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lóitră (lóitre), s. f.1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lóitră, loitre, s.f. – Părțile laterale ale carului: „A legat-o bine de loitrele carului și a tot gonit caii...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 123). – Din srb. lo(i)tra (DEX); din ucr. loitra < germ. Leiter (Șăineanu); din germ. Leiter „scară” (Țurcanu, 2005); din srb. lo(i)tra, magh. lojtra, ucr. loitra (MDA).

lóitră, -e, s.f. – Părțile laterale ale carului. – Din germ. Leiter „scară” (Țurcanu 2005); din săs. loiter (NDU).

Intrare: loitră
  • silabație: loi-tră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loitră
  • loitra
plural
  • loitre
  • loitrele
genitiv-dativ singular
  • loitre
  • loitrei
plural
  • loitre
  • loitrelor
vocativ singular
plural

loitră

  • 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: carâmb corlată draghină 2 exemple
    exemple
    • Se apropie de căruță și se reazimă de loitră. PREDA, Î. 119.
      surse: DLRLC
    • Uite bîta mea; băgată colo sub loitra carului! GALACTION, O. I 289.
      surse: DLRLC

etimologie: