LOITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din sb. lo(i)tra.

loitră sf [At: DOSOFTEI, V. S. mai 124^r/24 / V: (reg) leo~, leut~, lieut~, lio~, lio~, loin~, ~re, lui~ / A și: loitră / Pl: ~re / E: srb lo(j)tra, mg lojtra, ucr луйтра] 1 (Înv) Scară lungă folosită la asaltul cetăților. 2 (Reg) Scară. 3 (Trs; îe) Acum mă cobor pe ~re Formulă prin care cineva refuză să facă ce i se cere. 4 (Trs; prc) Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. 5 Fiecare dintre cele două părți laterale ale carului sau ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci Si: draghină, (reg) loitrană, loitrar (1), loitrete (1), loitriță (3). 6 (Olt; lpl; îs) ~re lungi Fiecare dintre cele două bare de lemn care se fixează peste capetele curmezișurilor, paralel cu loitrele (5) carului, pentru a transporta grâu, fân etc. Si: loitrar (2), loitriță (4). 7 (Reg) Împletitură de pari fixată pe podul carului, pentru a transporta grâu, fân etc. 8 (Reg) Împletitură de nuiele în formă de ladă, care se fixează pe sanie pentru a transporta nutrețul. 9 (Buc) Loitrar (7). 10 (Trs) Suport în formă de scară, care se agață de grinzi în casele țărănești și de care se atârnă carne sau cârnați. 11 (Mun) Fiecare dintre cele două stinghii transversale, legate cu tei de mâinile cutiței la leasa de pescuit. 12 (Reg) Scară la moară. corectat(ă)

LOITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din scr. lo(i)tra.

LOITRĂ, loitre, s. f. Fiecare din cele două părți laterale ale căruței țărănești, în formă de scară, așezate în dungă pe vîrtejul dinainte și pe perinoc și sprijinite de leuci; draghină. Se apropie de căruță și se reazimă de loitră. PREDA, Î. 119. Uite bîta mea; băgată colo sub loitra carului! GALACTION, O. I 289. – Pronunțat: loi-.

LOITRĂ ~e f. Fiecare dintre cele două părți laterale, în formă de scară, ale coșului unui car. [Sil. loi-tră] /<săș. loiter, sb. lojtra

loitră f. unul din cele două lemne ce formează laturile carului: loitra are forma unei scări așezată în lat. [Rut. LOITRA, din nemț. LEITER].

lóĭtră f., pl. e (cr. lojtra, sîrb. lotra, bg. ritla, rut. luĭtra, pol. letra, ung. lojtorja, létra, d. germ. leiter, în Carintia loĭtr, scară, loĭtră). Vechĭ. Scară de suit pe zid (în Let. e, 473, lontră). Azĭ. Sud. Draghină, fiecare din cele doŭă laturĭ ale căruțeĭ (formată din doĭ carîmbĭ unițĭ pin stinghiĭ). – În vest loítră (Iov. 208). V. scoarță, leasă.

luitră sf vz loitră

CARÎMB, ❍CĂRÎMB sm. 1 👞 Partea cilindrică a cizmei de la glezna piciorului în sus pînă la genunchiu (Mold. „tureatcă”, Băn. „tureac”) (🖼 916): văd cum i se urcă o furnică pe ~ul cizmei BR. -VN. ¶ 2 Fie-care din drugii de la loitrele carului de care sînt înțepenite spetezele, numit și „draghină” (👉 LOITRĂ): în belciugul de la~ul dedesubt, din stînga, era aninată o bărdiță CRG. ¶ 3 Maram. PAP PȘC 🐑 Băț rotund, cu crestături, care servește la măsuratul laptelui la stînă ¶ 4 Băn. Fusul osiei, partea osiei care trece prin butucul roții [lat. calamus].

loitră (desp. loi-tră) s. f., g.-d. art. loitrei; pl. loitre

loitră (loi-tră) s. f., g.-d. art. loitrei; pl. loitre

loitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. loitrei; pl. loitre

loitră (2 sil.)

loitră (loitre), s. f. – 1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja.

LOITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carâmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)

loitră s.f. 1 (la car sau la căruță) <reg.> carâmb, corlată¹, drabină, loitrană, loitrar, loitret, șireglă. Loitrele se sprijină în partea de jos de dric, iar în partea de sus se prind de leuci. 2 (la car sau la căruță; reg.) v. Corlată¹. 3 (reg.) <reg.> leasă, loitrar, șireglă, șușlete. 4 (reg.) v. Scară. 5 (la scară; reg.) v. Carâmb. 6 (la moară; reg.) v. Scară.

LOITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carîmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)

lóitră, loitre, s.f. (pl.) Părțile laterale ale carului: „A legat-o bine de loitrele carului și a tot gonit caii...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 123). – Din srb. lo(i)tra (DEX); din ucr. loitra (Șăineanu); din germ. Leiter „scară” (Țurcanu, 2005); din srb. lo(i)tra, magh. lojtra, ucr. loitra (MDA).

loitră, loitre, s.f. – Părțile laterale ale carului: „A legat-o bine de loitrele carului și a tot gonit caii...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 123). – Din srb. lo(i)tra (DEX); din ucr. loitra < germ. Leiter (Șăineanu); din germ. Leiter „scară” (Țurcanu, 2005); din srb. lo(i)tra, magh. lojtra, ucr. loitra (MDA).

loitră, -e, s.f. – Părțile laterale ale carului. – Din germ. Leiter „scară” (Țurcanu 2005); din săs. loiter (NDU).