17 definiții pentru loitră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din sb. lo(i)tra.

loitră sf [At: DOSOFTEI, V. S. mai 124r/24 / V: (reg) leo~, leut~, lieut~, lio~, lio~, loin~, ~re, lui~ / A și: loitră / Pl: ~re / E: srb lo(j)tra, mg lojtra, ucr луйтра] 1 (Înv) Scară lungă folosită la asaltul cetăților. 2 (Reg) Scară. 3 (Trs; îe) Acum mă cobor pe ~re Formulă prin care cineva refuză să facă ce i se cere. 4 (Trs; prc) Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. 5 Fiecare dintre cele două părți laterale ale carului sau ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci Si: draghină, (reg) loitrană, loitrar (1), loitrete (1), loitriță (3). 6 (Olt; lpl; îs) ~re lungi Fiecare dintre cele două bare de lemn care se fixează peste capetele curmezișurilor, paralel cu loitrele (5) carului, pentru a transporta grâu, fân etc. Si: loitrar (2), loitriță (4). 7 (Reg) Împletitură de pari fixată pe podul carului, pentru a transporta grâu, fân etc. 8 (Reg) Împletitură de nuiele în formă de ladă, care se fixează pe sanie pentru a transporta nutrețul. 9 (Buc) Loitrar (7). 10 (Trs) Suport în formă de scară, care se agață de grinzi în casele țărănești și de care se atârnă carne sau cârnați. 11 (Mun) Fiecare dintre cele două stinghii transversale, legate cu tei de mâinile cutiței la leasa de pescuit. 12 (Reg) Scară la moară. corectat(ă)

LOITRĂ, loitre, s. f. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din scr. lo(i)tra.

LOITRĂ, loitre, s. f. Fiecare din cele două părți laterale ale căruței țărănești, în formă de scară, așezate în dungă pe vîrtejul dinainte și pe perinoc și sprijinite de leuci; draghină. Se apropie de căruță și se reazimă de loitră. PREDA, Î. 119. Uite bîta mea; băgată colo sub loitra carului! GALACTION, O. I 289. – Pronunțat: loi-.

LOITRĂ ~e f. Fiecare dintre cele două părți laterale, în formă de scară, ale coșului unui car. [Sil. loi-tră] /<săș. loiter, sb. lojtra

loitră f. unul din cele două lemne ce formează laturile carului: loitra are forma unei scări așezată în lat. [Rut. LOITRA, din nemț. LEITER].

lóĭtră f., pl. e (cr. lojtra, sîrb. lotra, bg. ritla, rut. luĭtra, pol. letra, ung. lojtorja, létra, d. germ. leiter, în Carintia loĭtr, scară, loĭtră). Vechĭ. Scară de suit pe zid (în Let. e, 473, lontră). Azĭ. Sud. Draghină, fiecare din cele doŭă laturĭ ale căruțeĭ (formată din doĭ carîmbĭ unițĭ pin stinghiĭ). – În vest loítră (Iov. 208). V. scoarță, leasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

loitră (desp. loi-tră) s. f., g.-d. art. loitrei; pl. loitre

loitră (loi-tră) s. f., g.-d. art. loitrei; pl. loitre

loitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. loitrei; pl. loitre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carâmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)

LOITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carîmb, corlată, (Mold. și Bucov.) drabină. (~ la car.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

loitră (loitre), s. f.1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

loitră, loitre, s.f. – Părțile laterale ale carului: „A legat-o bine de loitrele carului și a tot gonit caii...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 123). – Din srb. lo(i)tra (DEX); din ucr. loitra < germ. Leiter (Șăineanu); din germ. Leiter „scară” (Țurcanu, 2005); din srb. lo(i)tra, magh. lojtra, ucr. loitra (MDA).

loitră, -e, s.f. – Părțile laterale ale carului. – Din germ. Leiter „scară” (Țurcanu 2005); din săs. loiter (NDU).

Intrare: loitră
  • silabație: loi-tră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loitră
  • loitra
plural
  • loitre
  • loitrele
genitiv-dativ singular
  • loitre
  • loitrei
plural
  • loitre
  • loitrelor
vocativ singular
plural
luitră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

loitră, loitresubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Se apropie de căruță și se reazimă de loitră. PREDA, Î. 119. DLRLC
    • format_quote Uite bîta mea; băgată colo sub loitra carului! GALACTION, O. I 289. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii