lóitră, loitre, s.f. (pl.) Părțile laterale ale carului: „A legat-o bine de loitrele carului și a tot gonit caii...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 123). – Din srb. lo(i)tra (DEX); din ucr. loitra (Șăineanu); din germ. Leiter „scară” (Țurcanu, 2005); din srb. lo(i)tra, magh. lojtra, ucr. loitra (MDA).