LOITRĂ, loitre, s. f. Fiecare din cele două părți laterale ale căruței țărănești, în formă de scară, așezate în dungă pe vîrtejul dinainte și pe perinoc și sprijinite de leuci; draghină. Se apropie de căruță și se reazimă de loitră. PREDA, Î. 119. Uite bîta mea; băgată colo sub loitra carului! GALACTION, O. I 289. – Pronunțat: loi-.