loitră sf [At: DOSOFTEI, V. S. mai 124^r/24 / V: (reg) leo~, leut~, lieut~, lio~, lio~, loin~, ~re, lui~ / A și: loitră / Pl: ~re / E: srb lo(j)tra, mg lojtra, ucr луйтра] 1 (Înv) Scară lungă folosită la asaltul cetăților. 2 (Reg) Scară. 3 (Trs; îe) Acum mă cobor pe ~re Formulă prin care cineva refuză să facă ce i se cere. 4 (Trs; prc) Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. 5 Fiecare dintre cele două părți laterale ale carului sau ale căruței, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci Si: draghină, (reg) loitrană, loitrar (1), loitrete (1), loitriță (3). 6 (Olt; lpl; îs) ~re lungi Fiecare dintre cele două bare de lemn care se fixează peste capetele curmezișurilor, paralel cu loitrele (5) carului, pentru a transporta grâu, fân etc. Si: loitrar (2), loitriță (4). 7 (Reg) Împletitură de pari fixată pe podul carului, pentru a transporta grâu, fân etc. 8 (Reg) Împletitură de nuiele în formă de ladă, care se fixează pe sanie pentru a transporta nutrețul. 9 (Buc) Loitrar (7). 10 (Trs) Suport în formă de scară, care se agață de grinzi în casele țărănești și de care se atârnă carne sau cârnați. 11 (Mun) Fiecare dintre cele două stinghii transversale, legate cu tei de mâinile cutiței la leasa de pescuit. 12 (Reg) Scară la moară. corectat(ă)