13 definiții pentru locvace locace


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCVÁCE adj. invar. (Livr.) Care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, -acis.

LOCVÁCE adj. invar. (Livr.) Care vorbește mult; vorbăreț, limbut, guraliv. – Din fr. loquace, lat. loquax, -acis.

locvace ai [At: LOVINESCU, S. V, 394 / V: (iuz) ~cace / S și: locuace / E: fr loquace, lat loquax] (Liv) Care vorbește mult Si: vorbăreț, (pfm) guraliv, limbut.

LOCVÁCE adj. invar. (Latinism rar) Căruia îi place să vorbească mult; vorbăreț, limbut.

LOCVÁCE adj. invar. (Liv.) Vorbăreț, limbut. [< fr. loquace, cf. lat. loquax].

LOCVÁCE adj. inv. vorbăreț, volubil, limbut. (< fr. loquace, lat. loquax, -acis)

*locŭáce adj. (lat. lóquax, -ácis, d. loqui, a vorbi. V. elocŭent). Vorbăreț, care vorbește mult. – Fals locv-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCVÁCE s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

locvace s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: locvace
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • locvace
locace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

locvace locace

etimologie: