2 intrări
48 de definiții

Explicative DEX

LĂSCAIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nicio) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut niciun ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescaie, lețcaie, lițcaie s. f.] – Din ucr. ljackyj.

LESCAIE s. f. v. lăscaie.

LESCAIE s. f. v. lăscaie.

LESCAIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCAIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCAIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCAIE s. f. v. lăscaie.

LIPCĂ adv. (Reg.; în expr.) A sta (sau a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. A sta lipcă pe capul cuiva = a insista mult pe lângă cineva. A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa). A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. – Din ucr. lypkyj „lipicios”.

LIȚCAIE s. f. v. lăscaie.

LIȚCAIE s. f. v. lăscaie.

LIȚCAIE s. f. v. lăscaie.

lăscaie2 sf [At: HIX, 43 / P: ~ca-ie / Pl: ~căi / E: nct] (Reg) 1 Oală de lut cu două toarte.

lăscaie1 sf [At: (a. 1768) IORGA, S. D. VII, 125 / V: (înv) lățc~, (nob) lectc~, (pop) les~, letc~, (îvp) lețc~, (pop) lițc~ / P: ~ca-ie / Pl: ~căi / E: ns cf ucr луцüкèé] 1 Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII. 2 (Pfm) Monedă cu valoare foarte mică. 3 (Îs) ~ frântă Monedă de cea mai mică valoare. 4 (Pfm; îlav) Fără ~ Lefter. 5 (Pfm; îe) A nu avea (nici o) ~ (frântă sau chioară) A nu avea bani. 6 (Pop; îe) A i se șterge ~ia (cuiva) A-și pierde rangul.

lățcaie sf vz lățcaie

lectcaie sf vz lăscaie

lipcă1 [At: CIHAC, II, 172 / V: (îvr) litcă / E: ucr липкий] (Reg) 1 av Nedeslipit. 2 av Neclintit. 3 av Insistent. 4 av (Îlv) A se face ~ A se linguși. 5 av (Îe) A se ține ~ de cineva sau de ceva A însoți mereu pe cineva sau ceva, incomodând. 6 av (Îe) A sta ~, a ședea ~, (rar) a se lipi ~ (undeva, de sau lângă cineva) A sta mult timp undeva și cu cineva, incomodând. 7 av (Îe) A rămâne ~, a sta ~ A fi neclintit. 8 av (Îae) A fi statornic. 9 av (Îe) A sta (sau a ședea) ~ pe capul cuiva A insista mult pe lângă cineva. 10 av (Îe) A umbla ~ după ceva A dori ceva foarte mult. 11 av Peste tot. 12 smf Persoană care incomodează pe cineva prin insistență.

lipcă2 sf [At: BORZA, D. 252 / Pl: ? / E: bg лепка[1]] (Bot; Ban) Mușcată (Pelargonium) corectat(ă)

  1. În original, posibil greșit: ленка — LauraGellner

lipcă3 sf [At: CV 1951, nr. 3-4, 43 / Pl: ? / E: nct] (Mar) Groapă mică unde se seamănă cartofi.

litcă smf, av vz lipcă

lițcaie sf vz lețcaie

LĂSCAIE, LEȚCAIE, LIȚCAIE, LESCAIE sf. 🪙 1 Odinioară mică monetă valorînd 1/₂ de para 2 Ban de valoarea cea mai mică: știa că nu era om să se atingă de o lăscaie (I.-GH.); De la noi și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (GOR.), ghicitoare despre „stele”; nu-s datori nici c’o lețcaie (ALECS.); nu are cap nici de o lițcaie (ALECS.); dacă nu o lescaie, măcar o fărîmă de pîine (CAR.) [comp. pol. lacki „polonez”].

LESCAIE 👉 LĂSCAIE.

LEȚCAIE 👉 LĂSCAIE.

❍ LIPCĂ adv. Mold. Bucov. Alipit, lipit ca un scaiu, nedespărțit: șezi ~ pe unde te duci (CRG.); Zaharia... era de față totdeauna și ședea acolo ~ (SAD.); el a rămas tot una ~ cu ochii pe carte (SB.); a se ținea ~, a se ținea scaiu, a sta nedespărțit: prostia și lenevia se țineau ~ de dînșii (FLOR.); cîte o bătrînică se ține ~ de văcuța ei cu lapte (LUNG.) [bg. lĕpka].

LĂSCAIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescaie, lețcaie, lițcaie s. f.] – Din ucr. ljackyj.

LIPCĂ adv. (Reg.; în expr.) A sta (sau a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lângă cineva. A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa). A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. – Din ucr. lypkyj „lipicios”.

LĂSCAIE, lăscăi, s. f. (Și în formele lescaie, lețcaie) Monedă veche de aramă, valorînd o jumătate de para; p. ext. monedă de valoare foarte mică. Ei trec în Dobrogea așa cum sînt: fără acte, fără lăscaie-n buzunar. GALAN, B. I 446. Lețcaia păstrată pentru cine știe ce greutate. CAMILAR, N. II 456. De la noi Și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (Stelele). GOROVEI, C. 356. ◊ (Astăzi mai ales în expr.) A nu avea (nici o) lăscaie = a nu avea nici un ban. N-am lăscaie, nu mă bucur de vreun bine, de vreo slavă. MACEDONSKI, O. I 271. Lăscaie frîntă = ban de cea mai mică valoare; para chioară, v. para. Nu ți-a dat lescaie frîntă? Uite! Eu îți dau o pungă. HASDEU, R. V. 11. (Cu construcția inversată) Dă-mi o frîntă de lețcaie, Că foamea cumplit mă taie. ALECSANDRI, P. P. 137. – Variante: lescaie, lețcaie, lițcaie (ALECSANDRI, T. 941) s. f.

LIPCĂ adv. (În expr.) A sta (a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc). Toader Maftei și frate-său Mutu stau lipcă lîngă stiva lor de peri. SADOVEANU, P. M. 313. Șezi lipcă unde te duci și scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 66. A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lîngă cineva. A se ține lipcă de cineva = a-l urma peste tot (plictisindu-l cu prezența sa). Ne ținem de mata lipcă. CAMILAR, N. II 368. (Rar) A umbla lipcă după ceva = a dori ceva foarte mult, a se prăpădi după ceva. Cinsteam pe Moțăt cu bragă, alviță... lucruri după care el umbla lipcă. HOGAȘ, H. 74.

LĂSCAIE ~ăi f. înv. 1) (în sec. XVIII) Monedă de aramă cu valoarea egală cu o jumătate de para. 2) fig. Monedă de valoare neînsemnată. ◊ A nu face nici o ~ a fi lipsit de valoare. A nu avea nici ~ (frântă sau chioară) a fi fără nici un ban; a nu avea nici un ban. [G.-D. lăscăiei; Var. lețcaie] /<ucr. ljackyj.

LIPCĂ adv.: A ședea ~ a sta mult și nemișcat, incomodând alte persoane. A se ține ~ de cineva a se ține mereu de cineva. /<ucr. lypky

lăscaie f. V. lețcaie.

lețcae f. od. moneda cea mai măruntă în valoare de 1/2 para. [Și lăscae; origină necunoscută].

lipcă adv. Mold. alipit (fig.), belea pe capul cuiva: șezi lipcă unde te duci Cr. [Slav. LIPŬKŬ, lipan: planta se întrebuințează pentru cataplasme].

litcă f. Tr. unealtă de bătut laptele spre a se alege untul. [Origină necunoscută].

litcă adv. Mold. alipit: se ține litcă de... NEGR. [Cf. lipcă].

lăscáĭe, V. lețcaĭe.

lescáĭe, V. lețcaĭe.

lețcáĭe și (rar) li- f., pl. ăĭ (poate din vre-o formă slavă *létskaĭa, letică, lituană, adică „monetă letică”, orĭ d. pol. lacki, leșesc). Odinioară, cea maĭ mică monetă, în valoare de o treime de para (V. aspru 1). A nu avea nicĭ o lețcaĭe, a nu avea nicĭ un ban, nicĭ o para chĭoară. – În Munt. est: lescaĭe, în vest lăscaĭe (ChN. 2, 88). V. mangîr.

lípcă adv. (d. lipesc; rus. lipkiĭ, lipicĭos). Fam. A te ținea lipcă de cineva, a sta lipcă pe lîngă cineva, a te ținea mereŭ de el (cață, gîrbă, grapă, scaĭ, zgaĭbă) ca să-țĭ dea ceva.

lițcáĭe, V. lețcaĭe.

Ortografice DOOM

!lețcaie (înv., pop.) s. f., art. lețcaia, g.-d. art. lețcăii; pl. lețcăi

lipcă (reg.) adv.

lipcă (reg.) adv.

lăscaie/lețcaie (înv., pop.) s. f., art. lăscaia/lețcaia, g.-d. art. lăscăii/lețcăii; pl. lăscăi/lețcăi

lețcaie v. lăscaie

lăscaie/lețcaie s. f., art. lăscaia/lețcaia, g.-d. art. lăscăii/lețcăii; pl. lăscăi/lețcăi

lețcaie v. lăscaie

Etimologice

lăscaie (lăscăi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea).

Argou

fără o lescaie / lețcaie expr. lefter, complet lipsit de bani / de resurse materiale.

Sinonime

LITCĂ s. v. bătător.

lipcă s.f. (bot.; reg.) v. Mușcată1. Mușcată-roșie (v. mușcată1). Mușcată-rotată (v. mușcată1). Mușcată-roz (v. mușcată1). Pelargonie (Pelargonium zonale).

litcă s. v. BĂTĂTOR.

Intrare: lețcaie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lețcaie
  • lețcaia
plural
  • lețcăi
  • lețcăile
genitiv-dativ singular
  • lețcăi
  • lețcăii
plural
  • lețcăi
  • lețcăilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăscaie
  • lăscaia
plural
  • lăscăi
  • lăscăile
genitiv-dativ singular
  • lăscăi
  • lăscăii
plural
  • lăscăi
  • lăscăilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lescaie
  • lescaia
plural
  • lescăi
  • lescăile
genitiv-dativ singular
  • lescăi
  • lescăii
plural
  • lescăi
  • lescăilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lițcaie
  • lițcaia
plural
  • lițcăi
  • lițcăile
genitiv-dativ singular
  • lițcăi
  • lițcăii
plural
  • lițcăi
  • lițcăilor
vocativ singular —
plural —
lățcaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lățcaie
  • lățcaia
plural
  • lățcăi
  • lățcăile
genitiv-dativ singular
  • lățcăi
  • lățcăii
plural
  • lățcăi
  • lățcăilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lectcaie
  • lectcaia
plural
  • lectcăi
  • lectcăile
genitiv-dativ singular
  • lectcăi
  • lectcăii
plural
  • lectcăi
  • lectcăilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lipcă
lipcă adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • lipcă
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litcă
  • litca
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • litcăi
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lețcaie, lețcăisubstantiv feminin

  • 1. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a secolului XVIII. DEX '09 DLRLC
    diminutive: lăscăioară
    • 1.1. prin generalizare Monedă de valoare foarte mică. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ei trec în Dobrogea așa cum sînt: fără acte, fără lăscaie-n buzunar. GALAN, B. I 446. DLRLC
      • format_quote Lețcaia păstrată pentru cine știe ce greutate. CAMILAR, N. II 456. DLRLC
      • format_quote De la noi Și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (Stelele). GOROVEI, C. 356. DLRLC
      • chat_bubble A nu avea (nicio) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut niciun ban. DEX '09 DLRLC
        • format_quote N-am lăscaie, nu mă bucur de vreun bine, de vreo slavă. MACEDONSKI, O. I 271. DLRLC
      • chat_bubble Lăscaie frântă = ban de cea mai mică valoare; para chioară. DLRLC
        • format_quote Nu ți-a dat lescaie frîntă? Uite! Eu îți dau o pungă. HASDEU, R. V. 11. DLRLC
        • format_quote Dă-mi o frîntă de lețcaie, Că foamea cumplit mă taie. ALECSANDRI, P. P. 137. DLRLC
etimologie:

lipcăadverb

  • chat_bubble regional A sta (sau a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Toader Maftei și frate-său Mutu stau lipcă lîngă stiva lor de peri. SADOVEANU, P. M. 313. DLRLC
    • format_quote Șezi lipcă unde te duci și scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 66. DLRLC
  • chat_bubble regional A sta lipcă pe capul cuiva = a insista mult pe lângă cineva. DEX '09 DLRLC
  • chat_bubble regional A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: însoți
    • format_quote Ne ținem de mata lipcă. CAMILAR, N. II 368. DLRLC
  • chat_bubble regional A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cinsteam pe Moțăt cu bragă, alviță... lucruri după care el umbla lipcă. HOGAȘ, H. 74. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.