LĂSCAIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nicio) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut niciun ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescaie, lețcaie, lițcaie s. f.] – Din ucr. ljackyj.