LINIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat; fără zgomot. – Lin³ + suf. -iște.

liniște sf [At: VARLAAM, C. 45 / V: (îvr) ~neș~ / A și: liniște / Pl: (rar) ~ti / E: lin + -iște] 1 Relaxare fizică și psihică Si: calm, tihnă. 2 (Îs) ~ sufletească Stare de echilibru psihic Si: seninătate (înv) linie² (1). 3 Viață tihnită, lipsită de agitație. 4 (Îlav) Cu (în sau, înv, întru) ~ În mod calm. 5 (Înv; îe) A (se) purcede (sau a păși) în (sau la ori întru) ~ A muri. 6 (Fig; îls) ~a mormântului Moarte. 7 (Pex) Ceea ce exprimă starea de tihnă. 8 (Bis; fig; îs) ~ de veci (sau eternă, veșnică) Odihnă veșnică din viața de apoi. 9 (Îoc bătaie, ceartă, conflict, luptă, neînțelegere, război, vrajbă) Stare de bună înțelegere între popoare, clase, grupări sociale etc. condiționată de lipsa unui conflict armat Si: armonie, echilibru, pace. 10 Monotonie rezultată din ordinea socială netulburată Vz: patriarhat. 11 (Îlav) În (toată sau bună) ~ sau cu (mare) ~ În armonie și cu calm. 12 (Îlv) A intra în ~ A se liniști (1). 13 Stare de calm a elementelor naturii Si: acalmie, nemișcare. 14 Lipsă a oricărui zgomot Si: tăcere, (înv) linie² (3).

liniști [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85^v/25 / Pzi: ~tesc / V: (înv) le~ / E: liniște] 1-4 vtr (D. oameni) A (se) destinde (fizic sau) psihic Si: a (se) alina, a (se) domoli, a (se) odihni, a (se) relaxa, (pop) a se ogoi³, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi², (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 5-6 vtr (A determina pe cineva să intre sau) a intra într-o stare de echilibru psihic Si: a (se) alina, a (se) consola, a (se) domoli, a (se) odihni, (pop) a se ogoi³, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi², (îrg) a (se) otesi, a (se) potoli, (înv) a răposa. 7-8 vtr (D. copii) (A face să înceteze sau) a înceta din plâns Si: a (se) astâmpăra, (pop) a (se) ogoi, a (se) potoli, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi, (îrg) a (se) otesi. 9-10 vtr (A face pe cineva să ducă sau) a duce o viață lipsită de agitație Si: a (se) alina, a (se) odihni, (pop) a (se) ogoi³, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi², (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 11 vr (Spc; bis) A se retrage din lume pentru a duce o viață de rugăciune Si: a se călugări, a se pustnici. 12-13 vtr (Pan; d. animale și păsări) (A face să tacă sau) a tăcea. 14-15 vtr (Pex; d. calități, stări, concepte etc.) (A face să înceteze sau) a înceta. 16-17 vtr (A face să înceteze sau) a înceta o acțiune. 18-19 vtr (Pex; d. popoare, grupuri sociale) (A aduce sau) a reveni la ordine Si: a (se) calma, a (se) pacifica. 20-21 vtr (D. grupuri sociale, opinia publică etc.; îe) A (se) ~ spiritele A (se) calma (1-2). 22-23 vtr (D. stări conflictuale; îae) A (se) atenua (5-6). 24 vr (D. fenomene și elemente ale naturii) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (îvp) a se ostoi². 25 vr (Pex; d. fenomene și elemente ale naturii) A înceta să se mai manifeste Si: (pop) a se ogoi³, a se potoli. 26 vr (Euf) A muri. 27 vt (Îvr; fon) A produce înmuierea unei vocale Si: a atenua. 28-29 vtrr (Îe) A(-și) ~ conștiința A face să înceteze o stare de neîmpăcare cu sine, prin ignorarea remușcărilor.

LINIȘTE s. f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ◊ Loc. adv. În liniște = liniștit, netulburat. – Lin + suf. -iște.

LINIȘTE, s. f. 1. Tăcere. Cu toții tăceau acuma, se priveau zîmbind, așteptau. În liniștea adincă, pendula bătu lin de zece ori. SADOVEANU, O. IV 54. E o liniște de cimitir În parcul singuratic. IOSIF, PATR. 59. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-noptat. COȘBUC, P. I 38. ♦ (În natură) Calm, acalmie. Furtuna s-a potolit, e liniște imensă. BOGZA, A. Î. 156. Se face vară, e liniște de asfințit și mirosul livezilor te-adoarme. SADOVEANU, O. III 113. O liniște de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. 425. Pretutindeni e o liniște, plină de melancolie, ca și cum ar fi scoasă din sufletul meu. PĂUN-PINCIO, P. 127. 2. Lipsă de zbucium sufletesc, de frămîntări; tihnă, pace. După grele și îndelungate frămîntări, sufletul îi era ajuns în sfîrșit la o hotărîre, care-l înălța la o senină liniște. SLAVICI, O. II 114. Parcă aș avea și eu ceva care mă supără, dar iar nu pînă-ntr-atîta încît să-mi pierz liniștea pentru asta. CARAGIALE, P. 128. Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252. ◊ Loc. adv. În liniște = în tihnă, liniștit, netulburat. Astăzi petrece în liniște, lîngă zidurile mănăstirii. CREANGĂ, A. 22. Au trăit apoi în pace și în liniște. EMINESCU, N. 30. ♦ Lipsă de agitație, de tulburare; pace. Satul se afunda și mai adînc în liniștea somnului. Ferestrele își goniră luminile gălbui și numai de pe boltă stelele vegheau. MIHALE, O. 208. Străjerii trimiși spre Murgeni aduseră cuvînt bun: liniște! SADOVEANU, O. VII 161. În mijlocul acelei liniști care îndulcise în ziua aceea inimile tuturor, izbucni, o tulburare generală în tot satul. BUJOR, S. 112.

LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. A se potoli, a se astîmpăra. Copiii s-au liniștit. ▭ Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. ◊ Tranz. Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. ♦ A se calma, a-și găsi pacea, liniștea, odihna. Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. ♦ Tranz. A calma. Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Absol. Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. ♦ (Despre vînt, ploaie etc.) A se domoli, a înceta. Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.

LINIȘTE f. 1) Lipsă de zgomot; tăcere. ◊ A păstra ~ea a nu face zgomot. ~ și pace a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înțelegere. 2) fig. (despre stările sufletești) Lipsă de gălăgie, de zbucium; pace. [G.-D. liniștii] /lin + suf. ~iște

A LINIȘTI ~esc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște

A SE LINIȘTI mă ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște

liniște f. 1. stare lină, neturburată: liniștea mării; 2. fig. lipsă de agitațiune, repaos: liniștea vieții.

liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.

líniște f. (d. lin 1). Starea lucruluĭ lin (liniștit, neagitat), tăcere: liniștea măriĭ, a sufletuluĭ, a vĭețiĭ. V. rahat.

liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.

liniște s. f., g.-d. art. liniștii

liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, 3 sg. liniștește, imperf. 1 linișteam; conj. prez. 1 sg. să liniștesc, 3 să liniștească

liniște s. f., g.-d. art. liniștii

liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 să liniștească

liniște s. f., g.-d. art. liniștii

liniști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 sg. și pl. liniștească

liniște sg., -știi gen. a.

LINIȘTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.

LINIȘTI vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminți. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.

liniște s.f. I 1 tăcere, <reg.> tacă, <înv.> fără-voroavă, <latin.; înv.> silențiu. Spectatorii urmăresc evoluția trapeziștilor într-o liniște deplină. 2 acalmie, calm², pace, serenitate, tăcere, <livr.> chietudine, <înv. și pop.> lin², <înv. și reg.> paos, <înv.> liniștire, molcomire, <fig.; rar> placiditate. S-a grăbit spre casă, remarcând liniștea dinaintea furtunii. 3 (adesea în constr. neg. cu vb. „a afla”, „a avea”, „a-și găsi”) astâmpăr, calm², calmare, liniștire, odihnă, pace, tihnă, <livr.> ecuanimitate, <înv. și pop.> tihneală, <înv. și reg.> paos, răzbun², <reg.> ogod, potol, stare, stăveală, <înv.> linitate, odihneală, păciuire, răsuflare, tihnire, <fig.> destindere, relaxare, repaus, seninătate, <fig.; înv. și reg.> seninare, <fig.; înv.> așezare, așezământ, discordare, senineață. Este atât de surescitat, încât nu-și poate găsi o clipă de liniște. 4 pace, tihnă, <înv.> isihie. S-a bucurat de o viață plină de liniște. 5 pace, răgaz, tihnă. După atâta muncă, simte nevoia câtorva momente de liniște. 6 (în opoz. cu „război”) pace. În țară este liniște. 7 (în opoz. cu „ceartă”, „neînțelegere”, „vrajbă”) acord, armonie¹, înțelegere, pace, unire, <livr.> concordie, <înv. și pop.> bunăvoire, <pop.> împăciuire, învoire, potriveală, <înv. și reg.> sloagă, <grec.; înv.> omonie, <fig.; livr.> concert. În familia lor este o liniște deplină. 8 comoditate, confort, tihnă, <înv. și reg.> odihnă, <înv.> rahat², tihneală, <grec.; înv.> evcolie, <fig.; fam.> pană. Nu poate renunța la liniștea din vila de la munte. 9 fig. (în concepțiile relig.) liniște de veci = liniște eternă = liniște veșnică = moarte, <fig.> odihnă de veci, odihnă veșnică, odihnire, pace, repaus, repaus etern, somnul cel veșnic (v. somn²), somnul de veci (v. somn²), somnul mormântului (v. somn²), somnul morții (v. somn²), somnul veșnic (v. somn²), somnul veșniciei (v. somn²), <fig.; rar> mormânt, pacificare,<fig.; înv. și pop.> noapte, repauzare, <fig.; înv.> somn etern (v. somn²). Liniștea de veci este fără sfârșit. II (bot.; reg.) v. Mătasea-broaștei (v. mătase) (Conferva rivularia). III (cu val. de interj.) pst!, st!, tăcere!, <pop.> țist!, <reg.> meclez!, <arg.> mucles! Liniște! Vine profesoara!

liniști vb. IV. I 1 refl. (despre sunete, voci, zgomote etc.) a dispărea, a înceta, a muți, a se pierde, a pieri, a se potoli, a se stinge, <fig.> a amuți, a seca. Odată cu venirea nopții, gălăgia din stradă s-a liniștit. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică fenomene ale naturii ori sociale, șocuri, zgomote etc.) a (se) alina, a (se) amortiza, a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) estompa, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, <pop. și fam.> a (se) astâmpăra, <pop.> a se lăsa, a (se) ogoi, <reg.> a îngădui, a se nestoia, <fig.> a (se) dilua, a (se) îmblânzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia, a (se) pacifica, a (se) subția, <fig.; rar> a amorți, a se slei, <fig.; înv.> a se slobozi. Zgomotul de afară s-a liniștit în urma instalării termopanelor la ferestre. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică mișcări, deplasări etc. ori viteza, ritmul lor de desfășurare) a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) potoli, a (se) tempera, <înv.> a se molcomi. Își liniștește cu greu mișcările nervoase ale mâinilor. Pasul i se liniștește. II 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe, manifestări, acțiuni etc. ale lor) a (se) astâmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, <pop.> a (se) molcomi, <înv. și reg.> a (se) prinde, a (se) toi³, <reg.> a neagoi, <fig.; înv. și pop.> a (se) tocmi, <fig.; înv.> a (se) așeza. Copilul s-a liniștit după ce a primit o jucărie nouă. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică ființe) a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) potoli, <înv. și pop.> a (se) dezmânia, <pop.> a (se) molcomi, a (se) țistui, <înv.> a îndomoli, a se lini, <fig.> a (se) îmblânzi, a (se) înmuia. Plânge și nu știe cum s-o liniștească. A dus copiii la cofetărie pentru a se liniști. 3 refl. (despre oameni) a se calma, a se controla, a se domoli, a se potoli, a se stăpâni, a se tempera. Încearcă să te liniștești și să judeci lucrurile la rece! 4 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni ori, p. ext., animale de casă) a (se) astâmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) potoli, <înv. și reg.> a se stăvi, <reg.> a se pocăi¹, <înv.> a (se) încuminți, a (se) înțelepți. Nu trebuie să se recurgă la bătaie pentru a liniști un copil. Câinele agitat s-a liniștit imediat când și-a văzut stăpâna. 5 tr. (compl. indică mai ales cai înșeuați sau înhămați) a domoli, a înfrâna, a struni. A reușit cu greutate să liniștească calul speriat de tunete. 6 refl., tr. (sub. sau compl. indică oameni ori situații confiictuale, stări etc.) a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, <fig.> a (se) destinde, a (se) relaxa. Atmosfera tensionată de la serviciu s-a mai liniștit. Munca îl liniștește. 7 tr., refl. (compl. sau sub. indică stări, senzații, dorințe, pasiuni etc.) a (se) alina, a (se) astâmpăra, a (se) atenua, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a slăbi, a (se) tempera, a (se) ușura, <rar> a pacifica, <înv. și pop.> a (se) ostoi², <pop.> a lina, a (se) ogoi, <înv. și reg.> a (se) mângâia, a (se) oteși¹, <reg.> a (se) opăci, a se oșeni, a petrece, <înv.> a (se) odihni, a osteni, <fig.> a adormi, a (se) îmblânzi, a (se) răcori, a (se) stinge, <fig.; înv. și pop.> a lega¹, <fig.; fam.> a adăpa, a răci, <fig.; reg.> a (se) drege, <fig.; înv.> a aromi. Medicamentul i-a liniștit durerea pentru moment. 8 tr., refl. (compl. sau sub. indică mai ales stări fiziologice, procese psihice etc. ale ființelor) a (se) astâmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, <fig.> a (se) stinge. Apa rece a izvorului i-a liniștit setea. Pentru moment, foamea i s-a liniștit cu un corn. Emoția i s-a liniștit cum a pășit pe scenă. 9 tr., refl. (înv.; compl. sau sub. indică popoare, grupuri sociale etc.) v. Pacifica.

LINIȘTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. și Olt.) tacă, (înv.) silențiu. (În clasă era ~ deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) țist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ în natură.) 4. s. astîmpăr, calm, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.) 5. s. pace, tihnă, (înv.) isihie. (O viață plină de ~.) 6. s. pace, răgaz, tihnă. (N-are o clipă de ~.) 7. s. comoditate, confort, tihnă. (~ vieții lui a fost tulburată.)

LINIȘTI vb. 1. a amuți, a dispărea, a înceta, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) 2. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Un copil care nu se mai ~.) 8. a domoli, a înfrîna, a struni. (A ~ un cal.) 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

Liniște ≠ agitație, gălăgie, neliniște, zbucium, zgomot, vacarm

A se liniști ≠ a se alarma, a se zbânțui, a se zbate, a se zbuciuma,

A liniști ≠ a alarma

A (se) liniști ≠ a (se) agita, a (se) tulbura