3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBÁRE, limbări, s. f. Acțiunea de a limba și rezultatul ei. ♦ Transportare a unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă maritimă. – V. limba.

LIMBÁRE, limbări, s. f. Acțiunea de a limba și rezultatul ei. ♦ Transportare a unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă maritimă. – V. limba.

limbare sf [At: DL / Pl: ~bări / E: limba] 1 Descărcare a navelor făcută pentru a permite trecerea prin locuri mai puțin adânci, urmând ca, ajunse în zone în care adâncimea este mai mare, să fie din nou încărcate Si: alimbare. 2 Transportare a unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă de mare Si: alimbare, limb1 (8).

LIMBÁRE, limbări, s. f. Acțiunea de a limba. 1. Descărcarea și reîncărcarea unei nave pentru a face posibilă trecerea ei într-un loc puțin adînc. 2. Transportarea unei încărcături cu o navă fluvială pînă la o navă de mare.

LIMBÁRE s.f. Acțiunea de a limba și rezultatul ei. ♦ Transportarea unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă de mare. [< limba].

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.[1]

  1. DEX '09 nu are definiții pentru limb. — gall

limba vt [At: DL / Pzi: ~bez / E: limb2] (Mar) A descărca o navă pentru a permite trecerea prin locuri mai puțin adânci, urmând ca, ajunse în zone în care apa este mai adâncă, să fie din nou încărcate Si: alimba.

limbar s [At: BIANU, D. S. 421 / Pl: ~i și ~e / E: limbă + -ar] 1 Anomalie congenitală care constă în faptul că membrana care leagă partea inferioară a limbii (1) de partea inferioară a gurii este prea dezvoltată și se întinde până spre vârful acesteia, ținând-o prinsă strâns și împiedicându-i astfel libera mișcare. 2 (Reg; lpl) Boală care constă în apariția unor mici tumori sau vezicule pe mucoasa cavității bucale și mai ales pe limbă (1) Si: aftă, stomatită, (pop) bășică, (reg) căței, pușchea. 3 (Ban; Trs) Cobe (10). 4 (Buc) Febră aftoasă. 5 (Bot; Mol) Limba-cucului (Botrychium lunaria).

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea într-un loc puțin adînc și a o reîncărca după ce a ajuns la o adîncime mare.

LIMBÁ vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb3].

LÍMBA2 s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, ușor, cu densitate redusă. (< fr. limba)

LIMBÁ1 vb. tr. a descărca o navă parțial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb)

A LIMBÁ ~éz tranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puțin adânc. /Din limb


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

limbáre s. f., g.-d. art. limbắrii; pl. limbắri

limbáre s. f., g.-d. art. limbării; pl. limbări

limbá (a ~) vb., ind. prez. 3 limbeáză

limbá vb., ind. prez. 1 sg. limbéz, 3 sg. și pl. limbeáză

limbár adj. m., pl. limbári; f. sg. limbáră, pl. limbáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

limba, limbez v. t. (vulg.) 1. a practica aniliția sau cuniliția. 2. a linguși, a flata.

Intrare: limbare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbare
  • limbarea
plural
  • limbări
  • limbările
genitiv-dativ singular
  • limbări
  • limbării
plural
  • limbări
  • limbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: limba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limba
  • limbare
  • limbat
  • limbatu‑
  • limbând
  • limbându‑
singular plural
  • limbea
  • limbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limbez
(să)
  • limbez
  • limbam
  • limbai
  • limbasem
a II-a (tu)
  • limbezi
(să)
  • limbezi
  • limbai
  • limbași
  • limbaseși
a III-a (el, ea)
  • limbea
(să)
  • limbeze
  • limba
  • limbă
  • limbase
plural I (noi)
  • limbăm
(să)
  • limbăm
  • limbam
  • limbarăm
  • limbaserăm
  • limbasem
a II-a (voi)
  • limbați
(să)
  • limbați
  • limbați
  • limbarăți
  • limbaserăți
  • limbaseți
a III-a (ei, ele)
  • limbea
(să)
  • limbeze
  • limbau
  • limba
  • limbaseră
Intrare: limbar
limbar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbar
  • limbarul
  • limbaru‑
  • limba
  • limbara
plural
  • limbari
  • limbarii
  • limbare
  • limbarele
genitiv-dativ singular
  • limbar
  • limbarului
  • limbare
  • limbarei
plural
  • limbari
  • limbarilor
  • limbare
  • limbarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

limbare

  • 1. Acțiunea de a limba și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Transportare a unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă maritimă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi limba
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

limba

  • 1. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • limb
    surse: DEX '09 DEX '98 DN