limbare sf [At: DL / Pl: ~bări / E: limba] 1 Descărcare a navelor făcută pentru a permite trecerea prin locuri mai puțin adânci, urmând ca, ajunse în zone în care adâncimea este mai mare, să fie din nou încărcate Si: alimbare. 2 Transportare a unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă de mare Si: alimbare, limb¹ (8).

LIMBÁRE, limbări, s. f. Acțiunea de a limba. 1. Descărcarea și reîncărcarea unei nave pentru a face posibilă trecerea ei într-un loc puțin adînc. 2. Transportarea unei încărcături cu o navă fluvială pînă la o navă de mare.

LIMBÁRE s.f. Acțiunea de a limba și rezultatul ei. ♦ Transportarea unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă de mare. [< limba].

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.^[1]

limba vt [At: DL / Pzi: ~bez / E: limb²] (Mar) A descărca o navă pentru a permite trecerea prin locuri mai puțin adânci, urmând ca, ajunse în zone în care apa este mai adâncă, să fie din nou încărcate Si: alimba.

limbar s [At: BIANU, D. S. 421 / Pl: ~i și ~e / E: limbă + -ar] 1 Anomalie congenitală care constă în faptul că membrana care leagă partea inferioară a limbii (1) de partea inferioară a gurii este prea dezvoltată și se întinde până spre vârful acesteia, ținând-o prinsă strâns și împiedicându-i astfel libera mișcare. 2 (Reg; lpl) Boală care constă în apariția unor mici tumori sau vezicule pe mucoasa cavității bucale și mai ales pe limbă (1) Si: aftă, stomatită, (pop) bășică, (reg) căței, pușchea. 3 (Ban; Trs) Cobe (10). 4 (Buc) Febră aftoasă. 5 (Bot; Mol) Limba-cucului (Botrychium lunaria).

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea într-un loc puțin adînc și a o reîncărca după ce a ajuns la o adîncime mare.

LIMBÁ vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb³].

LÍMBA² s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, ușor, cu densitate redusă. (< fr. limba)

LIMBÁ¹ vb. tr. a descărca o navă parțial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb)

A LIMBÁ ~éz tranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puțin adânc. /Din limb

limbare s. f., g.-d. art. limbării; pl. limbări

limbare s. f., g.-d. art. limbării; pl. limbări

limbáre s. f., g.-d. art. limbării; pl. limbări

limba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limbez, 3 limbează; conj. prez. 1 sg. să limbez, 3 să limbeze

limba (a ~) vb., ind. prez. 3 limbează

limbá vb., ind. prez. 1 sg. limbéz, 3 sg. și pl. limbeáză

limbár adj. m., pl. limbári; f. sg. limbáră, pl. limbáre

limba, limbez v. t. (vulg.) 1. a practica aniliția sau cuniliția. 2. a linguși, a flata.