limbar s [At: BIANU, D. S. 421 / Pl: ~i și ~e / E: limbă + -ar] 1 Anomalie congenitală care constă în faptul că membrana care leagă partea inferioară a limbii (1) de partea inferioară a gurii este prea dezvoltată și se întinde până spre vârful acesteia, ținând-o prinsă strâns și împiedicându-i astfel libera mișcare. 2 (Reg; lpl) Boală care constă în apariția unor mici tumori sau vezicule pe mucoasa cavității bucale și mai ales pe limbă (1) Si: aftă, stomatită, (pop) bășică, (reg) căței, pușchea. 3 (Ban; Trs) Cobe (10). 4 (Buc) Febră aftoasă. 5 (Bot; Mol) Limba-cucului (Botrychium lunaria).

limbar adj. m., pl. limbari; f. sg. limbară, pl. limbare

limbar s.n. I 1 (anat.; pop.) <pop.> ața limbii (v. ață), ață-la-limbă, frâul limbii (v. frâu). Limbarul este membrana care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii. 2 (med.; pop.) v. Aftă. 3 (med. vet.; mai ales la bovine; reg.) v. Febră aftoasă. 4 (med. vet.; reg..) v. Cobe. II (bot.; reg.) v. Limba-cucului (v. limbă) (Botrychium lunaria).