4 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Levant; p. restr. negustor originar din Levant. 2. Adj. Care aparține Levantului sau levantinilor, privitor la Levant ori la levantini. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.

levantin3, ~ă [At: CHIRIȚĂ, P. 694 / Pl: ~i, ~e / E: fr levantin] (Glg) 1 sn Ultim etaj al pliocenului în România. 2 a Care aparține levantinului3 (1). 3-4 a Care se referă (la levantin3 (1) sau) la vârsta acestuia.

levantin2, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. II, 75 / Pl: ~i, ~e / E: fr levantin, it levantino] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a Levantului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Levant. 5 smp Populație din Levant. 6-7 a Care este caracteristic (Levantului sau) levantinilor (5). 8-9 a Care aparține (Levantului sau) levantinilor (5). 10-11 a Privitor (la Levant sau) la levantini (5). 12 sm (Prc) Negustor originar din Levant. 13 smf Persoană care are însușiri specifice oamenilor din Levant. 14 a (Dep) Lipsit de scrupule Si: intrigant, ipocrit, necinstit, perfid.

LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care aparține Levantului sau populației lui, privitor la Levant sau la populația lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.

LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, adj. (Învechit) Originar din Levant (= regiunile răsăritene ale Mării Mediterane), care se referă la Levant, specific Levantului. Mătase levantină.Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile. BART, E. 130. ♦ (Substantivat) Locuitor din Levant (mai ales din porturile acestuia); negustor originar din aceste locuri.

LEVANTIN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din Romînia. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].

LEVANTIN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)

levantin a. și m. originar din Levant.

*levantín, -ă adj. (it. levantino). Din Levant: regiunile levantine. Subst. Locuitor din Levant (maĭ ales vorbind de ceĭ ce nu-s nicĭ Turcĭ, nicĭ Arabĭ).

levanti sf [At: (a. 1818) ȘA II, 354 / V: (înv) ~in (Pl: ~uri) sn / Pl: (rar) ~ne / E: fr levantine, it levantina, ger Levantine] (Asr) Țesătură de mătase lucioasă, folosită la confecționarea rochiilor și a dublurilor.

*levantínă f., pl. e (fr. lévantine). Un fel de stofă de matasă netedă care se făcea la început în Levant. – Pe la 1800 și levantín, n., pl. urĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

levantin2 ((locuitor) din Levant) adj. m., s. m., pl. levantini; adj. f., s. f. levantină; pl. levantine

levantin1 (etaj al pliocenului) s. n.

levantin1 (locuitor) adj. m., s. m., pl. levantini; adj. f., s. f. levantină; pl. levantine

levantin2 (etaj al pliocenului) s. n.

!levantin3/levanti (țesătură) (înv.) s. n. / s. f.

levantin (locuitor) s. m., adj. m., pl. levantini; f. sg. levantină, g.-d. art. levantinei, pl. levantine

levantin s. n. /levanti s. f. (țesătură), pl. levantinuri /levantine

!levanti (țesătură) (rar) s. f., g.-d. art. levantinei

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEVANTIN, ultimul etaj (vârstă) al Pliocenului din România, în depozite lacustre, caracterizat prin lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; uneori, conține lignit.

Intrare: levantin (adj.)
levantin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levantin
  • levantinul
  • levantinu‑
  • levanti
  • levantina
plural
  • levantini
  • levantinii
  • levantine
  • levantinele
genitiv-dativ singular
  • levantin
  • levantinului
  • levantine
  • levantinei
plural
  • levantini
  • levantinilor
  • levantine
  • levantinelor
vocativ singular
plural
Intrare: levantin (geol.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levantin
  • levantinul
  • levantinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • levantin
  • levantinului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: levantin (persoană)
levantin2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levantin
  • levantinul
  • levantinu‑
plural
  • levantini
  • levantinii
genitiv-dativ singular
  • levantin
  • levantinului
plural
  • levantini
  • levantinilor
vocativ singular
plural
Intrare: levantină (text.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levanti
  • levantina
plural
  • levantine
  • levantinele
genitiv-dativ singular
  • levantine
  • levantinei
plural
  • levantine
  • levantinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levantin
  • levantinul
  • levantinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • levantin
  • levantinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

levantin, levantiadjectiv

  • 1. Care aparține Levantului sau levantinilor, privitor la Levant ori la levantini. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Mătase levantină. DLRLC
    • format_quote Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile. BART, E. 130. DLRLC
  • 2. Care aparține levantinului. DN
etimologie:

levantin, levantinisubstantiv masculin
levanti, levantinesubstantiv neutru, substantiv feminin

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Levant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

levanti, levantinesubstantiv neutru, substantiv feminin

  • 1. rar Țesătură de mătase lucioasă, folosită la confecționarea rochiilor și a dublurilor. MDA2
  • 2. limba franceză levantine MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.